Alex J.Pollock, de la American Enterprise Institute, explică: ?Dacă doriţi o lege informală respectată de orice guvernare, aceasta nu poate fi decât aceea că într-o situaţie care implică riscul unui colaps financiar, guvernele intervin. Şi asta indiferent de tipul de guvernământ, ideologie, ţară sau perioadă de timp.? În Asia de pildă, după crizele financiare de la sfârşitul anilor 1990, statele şi-au constituit rezerve enorme pentru a fi capabile să-şi salveze singure economia într-o situaţie similară, şi desigur pentru a se asigura că nu vor mai fi la mâna Fondului Monetar Internaţional, care acordă credite cu dobândă mare. Aşa că SUA aruncă 700 de miliarde de dolari în gaura neagră financiară, drept colac de salvare.
CRAH 2008
În timp ce pe Wall Street se analiza prăbuşirea uneia dintre cele mai vechi bănci de investiţie din SUA, Lehman Brothers, o nouă ameninţare se prefigura: American International Group AIG. Aveau nevoie de miliarde de dolari pentru redresare. După câteva zile, guvernul federal salva asiguratorul cu 85 de miliarde de dolari, preluând ca garanţie 80% din capitalul său. De ce au salvat doar AIG? Teoretic, pentru că doar colapsul AIG ar fi însemnat prăbuşirea altor companii din lume, în timp ce Lehman nu era ?contagios?... Banca centrală americană ? FED ? a considerat că ?pieţele financiare erau mult mai pregătite pentru eventualitatea unui colaps al Lehman decât pentru cel al unei acţiuni similare a asiguratorului american. Analiştii financiari contrazic însă acţiunea, pentru că criza de lichidităţi a AIG, existentă de mai multe luni, ar fi putut fi rezolvată şi fără intervenţia statului.
?Riscăm să comitem aceleaşi erori care au prelungit Marea Depresie Economică?, declara congresmanul american Ron Paul. ?Balonul imobiliar s-a spart, şomajul este în creştere, dolarul slăbeşte în fiecare zi. Este socialism pentru bogaţi. Este salvarea economiştilor, a băncilor şi a celor de pe Wall Street!? Criza de acum seamănă izbitor cu crahul din 1929, spun analiştii, şi prin faptul că intervenţionismul se face simţit nu numai prin infuzii, dar şi prin naţionalizări.
Criza mondială 1929-1933 a pornit, ca şi aceasta, din SUA, şi a avut efecte de neimaginat. Într-un exces investiţional pe pieţele bursiere şi imobiliare, s-au asumat riscuri majore, în căutarea profitului substanţial imediat. Colapsul a fost generat de abuzul de credite de consum, de speculaţii bursiere şi imobiliare, care au dezechilibrat economia americană. În rol de Lehman Brothers, KreditAnstalt Austria s-a prăbuşit prima cu zgomot. A urmat ?Marea Depresie? în rândul populaţiei; disperare, sinucideri, faliment în masă. Metodele clasice de reglementare şi gestionare a crizei, cele democratice, nu mai funcţionau, aşa că statul intervenţionist a devenit alternativa viabilă, îndeosebi în Germania, Italia, Ungaria şi România. Statul american a concentrat fonduri imense în împrumuturi bancare, a controlat preţurile şi creditul şi a subvenţionat activităţi economice.
LEHMAN - TEAFĂRĂ DUPĂ DOUĂ RĂZBOAIE, RĂPUSĂ DE MANDATUL BUSH. AIG, FREDDIE MAC & FANNIE MAE, NAŢIONALIZATE
În zilele noastre, în SUA, pe lângă ajutorul oferit AIG, statul a naţionalizat Freddie Mac şi Fannie Mae ? cei mai mari furnizori de credite ipotecare. Goldman Sachs şi Morgan Stanley au renunţat la statutul lor de companii de investiţii pentru a supravieţui crizei financiare. Rezerva Federală a aprobat transformarea lor în bănci de depuneri, sub jurisdicţia Băncii Centrale, punând astfel capăt modelului de investiţii de pe Wall Street şi trecând cele două bănci sub o strictă supraveghere. În schimb, Goldman Sachs şi Morgan Stanley primesc acces la fondurile Băncii Centrale. Bear Stearns, una dintre marile bănci de investiţii americane, a fost preluată de JP Morgan Chase, pentru a evita falimentul. Merrill Lynch, o altă bancă de investiţii cu tradiţie, a fost preluată de Bank of America. WaMu, cea mai mare bancă de economii americană, se prăbuşeşte şi este cumpărată de JP Morgan Chase. Wachovia, o altă bancă de economii, ar putea vinde o parte din active către Citigroup.
Guvernele europene au naţionalizat:
- Northern Rock (Marea Britanie);
- Bradford & Bingley (Marea Britanie);
- Fortis (Benelux);
- Glitnir (Islanda);
- Landsbanki (Islanda);
- Kaupthing (Islanda);
Dincolo de aceste naţionalizări evidente, există şi unele mascate, în cadrul cărora guvernele garantează pierderile unor bănci sau le infuzează capital, fără a declara aceste proceduri ca fiind ?naţionalizări?.
În Islanda, odată cu naţionalizarea celei mai mari bănci, Kaupthing, guvernul încheie procesul de preluare a unei industrii bancare ?prăbuşite sub greutatea propriei datorii externe? (Bloomberg). Măsura, potrivit oficialilor islandezi, este menită să asigure funcţionalitatea sistemului bancar în următoarea perioadă. S-au dat asigurări că toate depozitele băncii sunt garantate integral. Instituţiile financiare islandeze au datorii estimate la circa 61 de miliarde de dolari. Guvernul islandez ar putea cere ajutorul Fondului Monetar Internaţional, însă recunoaşte şi că încearcă să contracteze un credit de 5,48 miliarde de dolari (4 miliarde de euro) din Rusia, aflată ea însăşi în criză.
Irlanda a anunţat că va extinde programul de 400 miliarde de euro pentru garantarea depozitelor bancare, pentru a acoperi şi depozitele constituite la bănci cu capital majoritar străin, care au operaţiuni în ţară.
Germania, statul care strâmba din nas când Irlanda garanta depozitele bancare a alocat 570 de miliarde de euro pentru aceeaşi măsură. Grupul german Hypo Real Estate, cel mai mare creditor al ţării pe segmentul ipotecilor comerciale, a încheiat un acord cu Guvernul german, Banca Centrală a Germaniei, Regulatorul financiar şi reprezentanţii sectorului bancar şi de asigurări pentru a obţine un credit în vederea salvării băncii. Hypo a primit de la stat 50 de miliarde de euro pentru a scăpa de faliment, cu 15 milioane de euro peste planul iniţial de salvare. Banii au rolul de a stabiliza banca şi, odată cu ea, întreaga piaţă financiară germană.
Hypo Real Estate Group, având active de 395 de miliarde de euro şi 1900 angajaţi şi birouri în toată Europa, Asia şi America, a achiziţionat de curând DEPFA Bank, în schimbul sumei de 7,7 miliarde de euro. În România, a acordat două mari împrumuturi pentru proiecte imobiliare: celor de la AFI Europe pentru AFI Cotroceni Park (235 milioane de euro) şi Fondului de investiţii Central European Industrial - CEIF (220 milioane de euro).
Sviazbank (Rusia) nu a mai apucat bani de la stat şi a fost la un prag de faliment. A salvat-o societatea de stat Vnesheconombank, achiziţionând 98% dintre participaţii. Acesta nu este singurul caz de instituţii bancare care nu primesc ajutor de la stat. Alte 15 bănci se află în aceeaşi situaţie şi sunt scoase la vânzare pe preţuri foarte mici, chiar şi străinilor. Este cazul Băncii Comerciale a Chinei, cea mai mare instituţie bancară din ţară, care se pregăteşte să cumpere banca rusească RosEuroBank pentru 800-850 de milioane de dolari. Cea mai mare bancă din Rusia, Sberbank, controlată de stat, ar putea primi 19 miliarde de dolari.
Banca Centrală Italiană spune că lichiditatea din sistemul bancar este ?satisfăcătoare? pentru moment. UniCredit, singura bancă italiană care a dat semne de slăbiciune în urma crizei mondiale, şi-a rezolvat problemele financiare printr-o majorare de capital.
Marea Britanie naţionalizează parţial opt bănci, în cadrul unui plan în valoare de 50 de miliarde de lire sterline. ?Bank of England a lansat o sumă substanţială pe piaţă şi este gata să facă mult mai mult pentru a susţine băncile care se confruntă cu probleme?, a declarat cancelarul Alistair Darling, care a lansat planul de salvare. Cele opt bănci sunt: Abbey, Barclays, HBOS, HSBC, Lloyds TSB, Nationwide Building Society, Royal Bank of Scotland şi Standard Chartered. Acestea îşi vor majora capitalul cu 25 de miliarde de lire sterline. Alte 25 miliarde lire vor fi oferite de guvern prin acţiuni preferenţiale sau acţiuni ordinare.
50.000 de euro, garanţie pentru fiecare bancă în prag de faliment
Criza financiară a fost dezbătută la Luxemburg de către miniştrii de finanţe din zona euro. Ei au decis marţi să ridice de la 20.000 de euro la 50.000 de euro garanţia minimă pentru băncile private falimentare. Ţările membre UE s-au angajat să susţină toate marile grupuri financiare aflate în dificultate, pentru a evita extinderea crizei financiare.
Pentru România, măsura este mai mult decât dublarea sumei garantate de stat - momentan 20.000 de euro. Aceasta s-ar traduce printr-un efort suplimentar pentru instituţiile de credit autohtone în condiţiile în care Fondul de Garantare nu este finanţat de către stat (ca în cazul altor ţări membre UE), ci chiar de către bănci. "În cazul în care se ia o astfel de decizie, contribuţiile băncilor la fond vor creşte cu siguranţă. Nu am făcut încă o proiecţie exactă pentru că nu ştim nimic concret, însă nu trebuie să uităm că noi nu ne finanţăm de la stat. Guvernul are doar obligaţia de a ne garanta anumite credite pe care le luăm. Oricum, dacă se aplică această decizie, va trebui să ne gândim cum o facem pentru că s-ar putea crea probleme de lichiditate pentru anumite bănci în actualul context economic internaţional", a explicat pentru Cotidianul Alexandru Matei, directorul adjunct al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
Nici o bancă din România nu are probleme de lichiditate
Directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză, a declarat miercuri că românii nu ar trebui să facă retrageri din conturile pe care le au în bănci, pe baza zvonurilor despre criza financiară, întrucât, în acest moment, nicio bancă din România nu are probleme de lichiditate, depunerile în sistemul bancar românesc fiind sigure. Cinteză a precizat că un astfel de comportament ar fi ?o greşeală?, cu atât mai mult cu cât BNR este pregătită să sprijine băncile.
?Vă asigur, cu toată responsabilitatea, că nici o bancă, dar absolut niciuna, nu prezintă probleme de lichiditate. Toate se încadrează în limitele de prudenţialitate stabilite de BNR. Suntem pregătiţi să intervenim să sprijinim orice bancă dacă ar avea probleme determinate de retrageri de fonduri pe baza zvonurilor?, a spus Cinteză, care a adăugat că în cazul unor retrageri, cei care pierd mai mult sunt clienţii, cărora li se aplică dobânda la vedere.
Ce este FED - Federal Reserve System (Rezerva Federală)
FED nu este o bancă de stat, ci un consorţiu compus din bănci private, controlat de reprezentanţi ai următoarelor structuri financiare: Rotschild Bank din Paris şi Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Wartburg Bank (Amsterdam şi Hamburg), Lehman Brothers, Chase Manhatan Bank, Goldman Sachs Bank. Lista membrilor consiliului de conducere a FED, de-a lungul timpului, aduce în prim plan şi alte consorţii bancare: Morgan & Cie, Paris, Lazard Freres, Paris, J.P. Morgan Co. New York, J. Henry Schroder Banking Corp. (banca unde era deschis contul personal al lui Adolf Hitler), Schröder Bank, Hamburg & Berlin, Lehman Brothers, New York, Elsie & William Rockefeller, New York, Isabel & Percy Rockefeller, New York, James Paul Warburg. Lista de mai sus relevă caracterul internaţional al efectelor măsurilor impuse de FED.
Ella Moroiu, Antena3.ro
