Anunțul morţii lui Vasile Dîba a fost făcut de Flaviu Butnaru, consilier ANS.
"Campionul și consăteanul nostru, Vasile Dîba, trece printr-un moment dificil. Îl putem ajuta donând sânge, în special grupa 01 pozitiv, pentru Vasile Dîba, spitalul Colentina, Secția Hematologie 2. Orice grupă de sânge este binevenită. Cei care se află în București pot fi primii care-i vin în ajutor. Vă mulțumesc", scria în urmă cu patru zile Eugen Ion, primarul comunei Jurilovca, din județul Tulcea, pe Facebook.
Conform portretului prezentat de Flaviu Butnaru, Dîba a fost descoperit la varsta de 15 ani de antrenorul emerit Igor Lipalit, care a venit în localitatea sa natala Jurilovca și l-a convins să încerce kaiacul.
Primele medalii le-a obținut la Snagov, la Campionatele Europene de juniori din 1971, unde a câștigat două medalii de argint, la K2 - 500 m, alături de Simion Chirilă, și la kaiac de patru persoane pe 500 m (K4 - 500 m), unde i-a avut colegi pe Mihalin Policarp, Ivanov Ion și Simion Chirilă.
In 1974, la Campionatele Mondiale de la Ciudad de Mexico, a cucerit doua medalii de aur, la kaiac simplu pe 500 m (K1 - 500 m) și la ștafeta kaiac simplu 4x500 m (K1 - 4x500 m), alături de Ernst Pavel, Atanase Sciotnic și Mihail Zaifu. Un an mai tarziu, la CM de la Belgrad, s-a clasat al doilea în ambele probe.
În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la K1 - 500 m, proba nou introdusă în programul olimpic, a cucerit primul titlu olimpic din istoria kaiacului românesc, iar la kaiac simplu pe 1000 m (K1 - 1000 m) a obținut medalia de bronz.
La JO din 1980, de la Moscova, a câștigat medaliile de argint la kaiac de patru persoane pe 1000 m (K4 - 1000 m) și de bronz, la K1 - 500 m.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I (1976), Ordinul Meritul Sportiv clasa a II- a (1981) şi Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004).
