Profesorul Alexandru Pesamosca s-a stins din viaţă joi dimineaţă, la vârsta de 81 de ani. A salvat zeci de mii de vieţi, iar lumea îl răsplătise cu uitare. Unul dintre cei mai mari doctori pe care i-a avut vreodată România trăia izolat, într-o cameră a spitalului în care a lucrat câteva decenii. Aici aştepta să îi aducă cineva o supă caldă sau o ceaşcă de cafea.
În ultimii ani de viaţă, singura lume a chirurgului a însemnat rafturi pline de cărţi, icoane, tablouri şi fotografii pe care le-a primit drept răsplată de la pacienţii pe care i-a operat.
La uşa cabinetului său era coada mereu. Din 1984 n-a mai ieşit din Spitalul de Copii "Marie Curie": acolo muncea, acolo locuia. Pur simplu, n-a avut niciodată timp să se ocupe de el, să-şi plângă cei doi fii morţi înaintea lui, să-şi ia o casă. Aşa că spitalul i-a devenit casă, iar meseria, un mod de viaţă. A ajuns profesor şi, spre finalul carierei, academician. Prin diverse intervenţii, profesorul a fost lăsat să locuiască în spital. Alexandru Pesamosca a fost un chirurg de geniu, scos forţat la pensie.
Alexandru Pesamosca, un geniu al medicinii, se zbătea să trăiască de la o zi la alta cu o pensie de 1.000 de lei. Toţi cei care l-au cunoscut vorbesc de profesorul doctor Alexandru Pesamosca la superlativ, amintindu-şi cât bine a făcut şi câte vieţi a salvat.
