De ce oare ni se pare mai adecvat să spunem "ucigașul fetei" în loc de "criminalul fetei"? Pentru că într-adevăr, o diferență subtilă există. Nu e neapărat greșit să spunem "criminalul fetei", dar cu sigurantă simțim o neadecvare. Vă dăm doar un indiciu pentru început. E ceva ce are legătură cu tiparul semantic și sintactic al celor 2 cuvinte.
Pornim, ca de obicei, de la dictionar. Dar mai întâi să vedem cele 2 sintagme. Avem 2 structuri cu genitiv: criminalul fetei, ucigașul fetei. Substantivul fată este în genitiv. De fiecare dată ceea ce vrem să spunem de fapt este "cel care a ucis-o pe fată".
Să vedem care e definiția de dicționar pentru criminal și pentru ucigaș. Dacă ne uităm în DEX, observăm că cele două cuvinte sunt, în mare, sinonime. Criminalul este definit ca persoană care a săvârșit o crimă, iar ucigasul este definit ca persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva, asasin. Ambii au comis o crimă. Ceea ce diferă este structura semantică a fiecărui cuvânt care generează o anumită construcție sintactică: Criminalul e un om care comite o crimă, ucigașul este un om care omoară pe cineva. Iată cele 2 construcții sintactice pentru fiecare cuvânt: Criminalul a comis o crimă, ucigașul a ucis pe cineva.
Complementul direct din aceste enunțuri e diferit: crimă versus un om. Prin urmare, sintagma "ucigașul fetei" este mai clară, pentru că are la bază enuntul: X a ucis-o pe fată, facem imediat legătura cu tiparul sintactic al verbului a ucide. "Ucigașul fetei" e un genitiv obiectiv, adică în structura de la baza sintagmei, fată este un obiect direct: X a ucis-o pe fată. Similar cu finalizarea proiectului, luarea deciziei, purtarea măștii, prepararea prânzului.
În timp ce "criminalul fetei" e deranjant pentru că ar putea avea și lectura unei posesii propriu-zise: criminalul care-i aparține fetei, cel care a comis o crimă, dar nu neapărat asupra fetei, e un criminal care ar putea fi rudă cu fata, de exemplu, o relație de posesie ca în: casa vecinului, fratele fetei.
