Alexandru Arșinel a fost invitatul Florentinei Fântânaru la ediția specială a emisiunii "De-a viața ascunselea", de la Antena 3.
Marele actor a povestit cum a cunoscut-o pe Stela Popescu, dar a relatat și nenumărate întâmplări petrecute de-a lungul prieteniei care i-a legat timp de patru decenii.
Alexandru Arșinel: În fiecare clipă, în fiecare moment, în fiecare zi, în fiecare lună îmi aduc aminte de Stela. În fiecare zi, intrând în teatru, mă lovesc de obiecte, de locuri de care s-a atins și Stela și e fiecare dată îmi revin momente... Poate că ea acum, acolo unde este, înconjurată de acești mari artiști care au plecat unul după altul, e bucuroasă - n-aș spune fericită - e bucuroasă că este cu Puiu, pe care l-a iubit foarte mult. Ne lipsește foarte mult Stela.
Florentina Fântânaru: Ați cunoscut-o încă din timpul facultății.
Alexandru Arșinel: Da, era mai mare cu doi ani sau trei ani decât mine și o vedeam la Casandra. Dar am cunoscut-o într-un weekend, într-o vacanță muncitorească din asta, pe malul gârlei, pe malul Borcei unde eram cu Institutul de Teatru la muncă patriotică, la rărit sfecla de zahăr. Și acolo a apărut Stela cu o rochie cu buline roșii, verzi. Ce mai, eram căzuti în cap. Era o fată foarte frumoasă, zglobie, împrăștia multă veselie în jur.
Florentina Fântânaru: Maestre, ați iubit-o, ați fost alături de ea 39 de ani numai din momentul în care ați devenit un cuplu pe scenă - nu mai zis de anii dinainte, de când ați cunoscut-o. Dacă ați vedea-o acum pe doamna Stela Popescu ce i-ați spune?
Alexandru Arșinel: Cred ca aș certa-o. Aș întreba-o de ce a plecat. Aveam pregătit un turneu pentru Basarabia, aveam în față Sărbătorile, ziua sa de naștere. Nu ar fi trebuit să plece. Stela avea resurse fizice și sufletești, și din toate punctele de vedere, să mai trăiască mulți ani. Când am spus în perioada aceea că nu aș fi crezut că va muri vreodată, credeam cu toata ființa mea. Avea o dorință de a face și de a crea, de a inova noi și noi momente de teatru... Abia scosesem premiera "Stela", spectacol cu care o sărbătorisem. Abia aștepta spectacolul, adică nu era momentul și vremea în care să ne părăsească.
