Bradul pentru Crăciun de import îl bate pe cel românesc. La frumuseţe. Nu şi la preţ. E mai rezistent şi mai bogat, dar şi mai scump. Iar vânzătorii nu prea lasă preţul. Negocieriile grele se poartă pentru clasicul brăduţ românesc. Mic, dar ieftin.
Brazii cu crengile mai dese şi de un verde mai intens sunt cei din import, aceştia găsindu-se la vânzare în toate târgurile şi pieţele. Un brad danez de 2 metri poate costa până la 320 de lei. Şi, de obicei, preţul nu scade mult la negociere. Alta-i povestea cu cel autohton. Pentru bradul românesc clientul negociază la fiecare crenguţă. Până la ultimul leu.
Dacă vreţi totuşi să scoateţi cel mai bun preţ, mai aveţi de aşteptat. În Ajun, atunci când se văd cu marfa nevândută, comercianţii parcă negociază altfel.
