”Adăpostul a fost funcțional la sfârșitul anului 1989. Cu dotări cu tot. Era asigurat tot, până și lenjeria, tacâmuri, tot! În sufragerie, în dormitor, în baie, absolut tot! Aer condiționat, apă, lumină, ce vrei și ce nu vrei. Există o rețea care asigură lumina specială pentru asta. Din rețeaua curentă. Dar are și grup electrogen de mare capacitate care, în caz că se întrerupe curentul, se pornește și are în continuare tot ce trebuie.
Este conectat la Ministerul Apărării, la Palatul Cotroceni, la Casa Presei. Așa-zisele tuneluri sunt practicabile cu mașina. Sunt asigurate niște porți uriașe, foarte grele, care pot separa aceste tronsoane. Când vrea să circule pe o parte se deschid porțile și pe acolo circulă. Restul, nicăieri”, a declarat colonelul Mihai Bartoș, comandantul dispozitivului militar care a ridicat Casa Poporului, la DCNews.
”Acolo intră Guvernul întreg. În orice caz, este foarte bine calculat. Au rezerve (de mâncare, n.red.) și acolo se prepară mâncarea. Funcționează fără să aibă legătură cu exteriorul”, a mai spus Bartoș.
Construcția buncărului a întârziat deschiderea șantierului la Casa Poporului cu un an. Întâi a fost săpat tunelul pentru adăpost, la 22 de metri sub fundația Palatului Parlamentului. Apoi s-au turnat ziduri de beton groase de un metru și jumătate, a fost realizat adăpostul și pe urmă a astupată toată lucrarea cu pământ, până la nivelul fundației. Soții Ceaușescu au pus piatra de temelie a Casei la 22 de metri de-asupra adăpostului antiatomic, în 1984.
