Bătrâneţea în România e o pedeapsă aspră. Mai ales dacă eşti bolnav. Românii cu afecţiuni grave care ajung în centrele de recuperare sunt închişi în saloane supraaglomerate şi primesc îngrijiri medicale atunci când le vine rândul. Şi le vine rar.
Personalul medical nu e suficient. În plus, e criză de locuri în căminele statului, iar la privat, tratamentul pentru o singură lună poate costa chiar şi 4 mii de lei. Urmăriţi un material realizat cu o cameră ascunsă.
Ca într-o închisoare fără gratii, peste 200 de bolnavi sunt abandonaţi de statul român la centrul de recuperare Bălăceanca. Bolnavii sunt condamnaţi de autorităţile locale să trăiască în condiţii de neimaginat. De-a valma sunt puşi oameni cu boli neurologice, tineri şi bătrâni.
Mulţi dintre ei s-ar putea vindeca, dar nu în condiţiile de aici. Personalul medical este insuficient: 3 medici şi un psihiatru pentru toţi cei 200 de bolnavi.
În plus, clădirea e în renovare de patru ani, iar aparatura medicală e veche. Responsabilii cunosc situaţia, dar nu o consideră atât de gravă.
Chiar şi în aceste condiţii, sute de bătrâni aşteaptă să se elibereze un loc. Deşi au contribuit o viaţă întreagă la sistemul de sănătate, acum se trezesc că trebuie să se înscrie pe liste interminabile, pentru a putea ajunge într-un centru de îngrijire.
De ani de zile nu mai sunt locuri în centrele de recuperare, de stat, din Capitală. Angajaţii statului îţi oferă însă cea mai simplă soluţie - căminele private. Aici condiţiile sunt de lux şi preţurile pe măsură.
Doar în centrele deschise doar de câteva luni mai poţi găsi un pat liber. Aici însă nu au acces bătrânii cu afecţiuni grave.
Urmăreşte un material realizat cu camera ascunsă
