Salonul înțesat de icoane al Spitalului Universitar București e plin încă de la primele ore ale dimineții de pacienți ajunși aici pentru diverse analize sau recoltări de sânge. Întreg locul arată ca o sală de așteptare dintr-o gară care nu duce nicăieri. Oamenii sosesc, trag un bon de ordine de la recepție, se așază apoi pe un scaun și așteaptă să fie strigați. Veteranul de război Dragoș Nicolae Ghiță urmează și el același protocol, după care iese afară să tragă un fum de țigară. „Medicii mi-au dat 4 ani, ce mai contează acum că fumez?”, spune militarul cu misiuni în Irak și Afganistan. Dragoș este „pacient oncologic” al spitalului: suferă de „mastocitoză sistemică indolentă asociată cu trombocitemie esențială”, o boală la fel de urâtă ca denumirea ei. Motivul pentru care militarul Dragoș își caută vindecarea într-un spital civil este doar un detaliu al lungului conflict pe care acesta îl poartă cu armata română, prin care veteranul încearcă să probeze legătura dintre afecțiunea sa și prezența sa în mediile grav contaminate în Irak. Iar instituțiile militare îl tratează cu o infinită răbdare instituțională: timpul nu e de partea lui Dragoș.
Dragoș nu este un caz singular în armata română: alături de el, există alți foști veterani din Irak ori Afganistan, care au plecat sănătoși tun în misiuni externe, iar după revenirea în țară s-au îmbolnăvit subit de afecțiuni oncologice grave. Dragoș personal cunoaște cel puțin alți 7 camarazi din fosta sa unitate într-o astfel de situație. Alți trei au murit deja, între timp, de diverse boli cu denumiri medicale întortocheate și neplăcute.
Dragoș Nicolae Ghiță este însă singurul care s-a angajat până acum într-un chinuitor război juridic cu autoritățile militare române: militarul înceracă să arate, cu documente și rapoarte științifice, o posibilă legătura dintre boala sa și prezența sa în misiunile din Irak, unde veteranul susține că a fost expus mai multor substanțe toxice și cancerigene, existente doar în ceea ce literatura de specialitate numește „medii toxice militare” - practic, produșii toxici eliberați în mediul înconjurător de la cele mai banale explozii, până la munițiile speciale, cu uraniu sărăcit.
Autoritățile militare române blochează, de câțiva ani deja, toate solicitările lui Dragoș pentru declanșarea așa-numitei proceduri de „semnalare a suspiciunii de boală profesională” în cazul său.
Pe scurt, în toate răspunsurile primite de la autoritățile militare și medicale - inclusiv Spitalul militar Pitești (militarul fiind rezident în acest oraș), lui Dragoș i s-a menționat că nu se poate proba o legătură directă între boala sa și prezența sa în teatrele de operații în care a fost trimis în misiune.
În același timp, aceleași autorități militare - deși sigure pe diagnosticul lor - evită, de ani de zile deja, să declanșeze măcar procedura de semnalare a „suspiciunii” de boală profesională în cazul său.
Uraniu, cesiu cadmiu, stronțiu. „Aceasta înseamnă că a fost expus și la poluare de război”. MApN invocă „informații clasificate”
Antena3.ro a solicitat răspunsuri oficiale, în acest sens, de la MApN și Spitalul Militar Pitești. De ce refuză armata română să inițieze această procedură birocractică banală, mai ales dacă armata română pare atât de sigură pe propriile argumente? În plus, antena3.ro a solicitat și date referitoare la numărul de veterani care suferă de afecțiuni oncologice și dacă MApN încearcă sau a încercat să determine dacă astfel de boli sunt direct legate de serviciul militar.
„Conform punctului de vedere al Direcției Medicale a Ministerului Apărării Naționale, vă informăm că datele la care faceți referire nu pot fi puse la dispoziție în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Potrivit art. 12 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 544/2001, sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor inforrnațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, în măsura în care acestea fac parte din categoriile informațiilor clasificate potrivit legii”, se arată într-un prim răspuns oficial transmis de MApN.
Dragoș Nicolae a activat într-o unitate a Direcției de Informații Militare. El a fost detașat în 2006, la baza Ad Diwaniyah și în 2013-2014 la bazele Zabul, Qalat și Kandahar din Afganistan.
„În baza din Irak, înainte să fim dislocați acolo, era o bază de tancuri și mașini grele de infanterie ale armatei irakiene, care fusese intens bombardată cu armament și muniți cu uraniu sărăcit”, își amintește Dragoș Nicolae Ghiță.
Militari americani asistă la detonarea unor muniții la baza de la Ad Diwaniyah, Irak. Imagine de arhivă. Foto: Profimedia Images
„Au fost puternic bombardate și au contaminat practic tot mediul. Am inhalat praf contaminat, iar substanțele găsite în măduva mea osoasă provin de acolo”.
După ce s-a lovit de refuzul MApN în investigarea cazului său, Dragoș a trimis probe de analiză la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN - HH) de la Măgurele. Rezultatele: în organismul său s-a confirmat prezența a 44 de elemente, din care 15 sunt foarte rare și 5 au utilizare exclusiv militară (uraniu, tungsten/wolfram, niobiu, stibiu, iridiu).
Extras al raportului IFIN Măgurele. Captură foto: antena3.ro
„Unele, în special, ar trebui să atragă atenția foarte mult, din cauza caracterului lor radioactiv. Aceste elemente nu se găsesc în mediul natural, nici în cel industrial, ci doar în medii militare: iridiu, stronțiu, cesiu, uraniu, sau tungsten. Acestea sunt specifice mediilor contaminate militar”, a spus Dragoș Ghiță.
Concomitent, Dragoș a trimis o biopsie a măduvei sale osoase la Fundația Nanodiagnostics din Italia, țară cu o experiență bogată în tratarea și investigarea cazurilor de veterani cu afecțiuni oncologice dislocați inclusiv la baza Ad Diwaniyah, din Irak unde a fost și Dragoș Ghiță.
Nanodiagnostics ETS este o asociație non-profit implicată în cercetare științifică în domeniile medicinei, biologiei, industriei, mediului și ecologiei. Activitatea sa principală este detectarea micro- și nano-particulelor anorganice în orice tip de mediu (țesuturi biologice, alimente, medicamente, produse cosmetice, probe de mediu, articole de îmbrăcăminte etc.), prin intermediul unui sistem inovator de microscopie electronică de scanare de mediu. Asociația a analizat inclusiv raportul Institutului „Horia Hulubei”.
„Analizele Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” din România au testat probele sale de urină și au verificat prezența în organism a „ionilor” de uraniu, cadmiu, plumb, cesiu și stronțiu. Aceasta înseamnă că a fost expus și la poluare de război provenită din exploziile armelor de înaltă tehnologie”, se arată în concluzilile unui raport de 57 de pagini întocmit de dr. Antonietta Gatti, din partea Nanodiagnostics ETS.
Imagine a măduvei osoase a militarului român Dragoș Nicolae Ghiță, extras din raport Gatti Sursa foto: antena3.ro
În plus, italienii de la Nanodiagnostics au făcut separat o analiză nanotoxicologică a unei probe de măduvă osoasă provenită de la militarul român.
„Domnul Ghiță a trimis către Fundația Nanodiagnostics o biopsie a măduvei osoase afectată de un mielom, în vederea efectuării unor investigații fizico-chimice suplimentare, la măriri ultra-înalte. Biopsia măduvei osoase a fost examinată cu ajutorul unui microscop electronic de scanare și a evidențiat prezența unei cantități semnificative de particule anorganice micrometrice și nanometrice”, se arată în raportul Gatti.
Raportul semnalează „compoziții extrem de neobișnuite, care nu au mai fost întâlnite anterior în peste 5.000 de investigații efectuate de noi și care nu pot fi clasificate în nicio categorie (metale, ceramică, polimeri, compozite etc.)”.
Respectivele „compoziții extrem de neobișnuite” includ nanoparticule de vanadiu, cupru sau oțel inoxidabil, aliaje fier-crom sau aliaje de mercur.
„Putem emite ipoteza că acestea sunt rezultatul unor combustii/explozii aleatorii, așa cum se întâmplă frecvent în zonele de război sau în poligoanele intens utilizate, contaminate de explozii ale materialelor de război care conțin metale și diverse substanțe explozive””, se arată în raportul întocmit de Fundația Nanodiagnostics.
Aceste particule de praf nu se regăsesc în mod normal în mediile urbane.
„Predominanța pulberilor metalice (în special oțel inoxidabil, respectiv aliaje fier–crom, sau crom ori fier conținute în aliaje metalice, precum și aliaje de mercur) este evidentă”, arată concluziile raportului.
Raport AIEA: în Irak s-au folosit între 170 și 1.700 de tone de muniții cu uraniu sărăcit. Studiu medical arată o creștere alarmantă a cancerelor într-un oraș irakian
Se cuvine să explicăm puțin termeni precum „uraniu sărăcit” sau „medii militare contaminate”.
Folosirea, în principal de către SUA, dar și de către Marea Britanie (în proporție mai mică) a munițiilor cu „uraniu sărăcit” este amplu documentată în ultimii 20 de ani, după ce astfel de arme au fost intens utilizate în războiul din Irak din 2003. Armata SUA deține astfel de muniții încă din anii 1970 și le-a folosit pentru prima oară într-un conflict în timpul primului război din Irak, din 1991. Folosirea unor astfel de muniții e consemnată inclusiv într-un articol al revistei armatei SUA, din 2003.
Se estimează că peste 116 tone de astfel de muniții cu uraniu sărăcit au fost folosite în războiul din Irak din 2003, conform unui raport independent realizat de Coaliția Internațională de Interzicere a Armelor pe bază de Uraniu (ICBUW).
De asemenea, un raport al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) estimează o cantitate de 170-1.700 de tone de astfel de muniții folosite în Irak. Guvernul britanic a indicat că forțele sale au folosit în jur de 1,9 tone în Irak, în 2003. Raportul menționează, de asemenea, despre pericolul inhalării de praf în zonele unde au avut loc bombardamente cu astfel de muniții - de aici, termenul de „medii contaminate militar”, unde în sol există particule sau reziduuri toxice în urma bombardamentelor.
Raportul concluzionează, de asemenea, că dozele de radiații din zonele bombardate nu „prezintă risc radiologic pentru populație”.
În schimb, un studiu medical realizat în Fallujah, între 2005-2009, a identificat o creștere de 2.200% a cazurilor de leucemie, de 1.200% a cazurilor de cancer la copii și de 740% a tumorilor cerebrale. Fallujah este una din localitățile în care au fost folosite intensiv muniții pe bază de uraniu sărăcit.
SUA au identificat 3,2 milioane de soldați expuși mediilor contaminate. România - unul singur. Motivul pentru care MApN refuză să facă o cercetare amănunțită pe acest subiect
Există, așadar, studii și rapoarte internaționale care documentează folosirea de muniții periculoase și ale căror efecte persistă în timp și duc la o creștere suspect de mare de cancere în zonele contaminate.
Raportul întocmit de Nanodiagnostics ETS în cazul analizei de măduvă osoasă a lui Dragoș Ghiță mai prezintă o concluzie legată de procedurile - sau mai degrabă lipsa acestora - armatei române în privința trimiterii de trupe în teatre de operații:
Nu se efectuează niciodată monitorizare de mediu înainte sau după aceste activități, care au fost, de asemenea, repetate în timp
În perioada în care militarii din subunitatea lui Dragoș au fost dislocați în Irak (2006), la baza Ad Diwaniyah, șeful Statului Major General (SMG) al armatei române era generalul Eugen Bădălan. Antena3.ro l-a întrebat dacă știa de existența unor astfel de riscuri sau dacă au existat rapoarte în acest sens.
„Nu, nu am cunoștință să fi existat așa ceva. Sau, dacă au existat, eu nu le cunosc”, a spus Bădălan. „Nu am cunoștință ca să fi ajuns la nivelul Statului Major General, sau la nivelul șefului Statului Major General astfel de rapoarte. Rapoarte cu riscuri nu se făceau la acel moment. Nu am primit niciun raport care să arate că există un risc nu știu de care, nu știu unde”, a spus fostul șef al SMG.
Comparativ, în SUA, un raport publicat în iulie 2026 de Government Accountability Office (GAO), o agenție federală americană de audit, subordonată Congresului SUA, arată că aproape jumătate (48%) din militarii americani dislocați în Irak au fost expuși mediilor contaminate.
Raportul a prezentat datele testării a 6,8 milioane de veterani, din 2022 și până în prezent. Aproximativ 3,2 milioane aveau „cel puțin o expunere toxică în timpul serviciului militar”.
Dar România? A avut și ea astfel de cazuri? Există un istoric similar al expunerilor militarilor români în mediile contaminate, precum Irak? Antena3.ro a mai solicitat MApN un punct de vedere suplimentar referitor la motivele pentru care armata română nu a publicat rapoarte similare referitoare la expunerea militarilor români în mediile contaminate din Irak.
„Cu privire la numărul militarilor care au reclamat «expunerea la medii toxice militare în teatrele de operații externe», din evidențele Centrului de medicină preventivă rezultă că există o singură situație de acest fel (un singur caz), care este în prezent în derulare”, se arată în răspunsul MApN.
SUA au identificat 3,2 milioane de militari, România, unul singur.
Purtătorul de cuvânt al MApN, colonelul Daniel Nistor a precizat pentru antena3.ro că, tocmai din cauza numărului mic de militari români care au reclamat expunerea la medii contaminate, nu există și în cazul României un studiu semnificativ publicat pe acest subiect.
„Ca să poți face un raport, trebuie să spui că cetățeanul 1 a prezentat simptomele astea, am documentat asta, cetățeanul 2 asta, cetățeanul 3 și tot așa... Nu știu dacă cazuistica este de așa natură, încât să poți face un raport. Nu știu dacă ne putem compara cu armata SUA, care are un număr de militari, raportat la numărul nostru (de militari prezenți) în teatrele de operațiuni și în acea zonă. Ca să poți să faci un raport, în general datele trebuie să fie replicabile și să ai mai multe cazuri”, a explicat colonelul Nistor.
„De unde să știu că, exact pe terenul unde jucam fotbal, nisipul ăla era plin de uraniu sărăcit?”
„De la baza din Ad Diwaniyah, am doi colegi care au murit deja de leucemie, alți doi colegi cu cancer tiroidian, doi colegi cu cancer pulmonar, un coleg cu cancer osos și alți colegi cu diverse alte afecțiuni medicale. Sunt cel puțin 7 pe care eu îi știu personal, din subunitatea din care am făcut parte”, spune Dragoș.
Antena3.ro a reușit să ia legătura și cu un al doilea militar (în prezent, în rezervă) Emil Ignat, și el fost membru al Direcției de Informații Militare, dislocat tot la Ad Diwaniyah și care a dezvoltat un cancer galopant la aproape un an de la revenirea în țară.
„În 2004, în august, am plecat în Irak. În Irak am fost, în prima parte, la Camp Babilon, după care ne-au mutat la Diwaniyah. E unitatea în care s-au adunat toți bolnavii de cancer și de leucemie”, a spus Emil Ignat.
De unde să știu eu că, exact în locul unde jucam fotbal, acolo a fost locul cel mai lovit (de muniții), că acolo depozitaseră irakienii tancurile și acolo au tras (americanii) cu uraniu sărăcit. Și nisipul ăla era plin de uraniu sărăcit.
Mașini ale unui convoi militar pe drumul spre baza Ad Diwaniyah, din Irak, 2004. Foto: Getty Images
Militarul spune că toți militarii trecuseră în același an, înainte de detașarea în Irak, printr-un examen medical extrem de riguros la Institutul de Aeronautică.
„Am revenit în martie 2005, după misiune și, spre sfârșitul anului, am început să mă simt prost: ba mă durea capul, închideam ochii și când îi deschideam, vedeam ceață. Când megeam cu bicicleta, cum forțam un pic, tot simțeam în partea stângă a pieptului că mă apasă ceva. Apoi a apărut fatidicul an 2010-2011. Am fost la o doctoriță să-i repar monitorul de la un ecograf, să-i fac cromatică. Glumind acolo cu ea, la un moment dat m-am contrazis cu ea, moment în care mi s-a umflat gâtul. Și femeia a zis - ia luați dumneavoastră loc pe patul ăla, că aici e bai”
Când a început să dicteze, am înlemnit. Două zile nu am fost bun de nimic. Atunci am aflat eu
Ce „aflase” Emil Ignat era că avea „carcinom papilar folicular”: tumoare malignă a tiroidei.
Astfel, Ignat a avut primele simptome la aproape un an după misiune (2005), iar diagnosticul a venit în 2011.
„M-am operat la civil. Am anunțat inițial la unitate, am vorbit cu medicul unității, care a zis că o să vorbească la București. Dar eu nu putea să stau la «o să», că la mine era chestie de zile. De la aflarea bolii și până la operație au trecut 7 zile. Ministerul nici nu a avut timp să reacționeze”.
Militari români în Irak, 2006. Foto: Profimedia Images
Militarul, originar din Satu Mare, s-a dus la Institutul de Oncologie din Cluj, unde a fost operat.
„A fost norocul meu. m-am născut a doua oară. Mai am periodic probleme, îmi apar periodic pete pe corp, tot felul de eczeme. Cam la 5 ani, fac o reacție”, spune Emil Ignat.
În 2015, militarul a observat „o chestie ciudată” în atitudinea colegilor săi militari.
„Nu m-au mai lăsat să merg la Institutul Oncologic, m-au trimis de la Cluj, la Oradea, care nu avea specialitate oncologie medicină și mi-au spus să mă duc pe Cardiologie. Doctorul de acolo m-a întrebat «de ce te-au trimis la mine, că tu ești Oncologie?». Ei voiau cumva să schimbe diagnosticul principal, dar am rămas pe carcinom și tumoare malignă”, își amintește Emil Ignat.
Militarul a reușit să iasă apoi în rezervă în 2016, cu gradul de plutonier adjutant principal și vechime completă.
„Cum m-au trecut în rezervă, la revedere! Mi-au spus pe trimiterea de ieșire din spital să consult un endocrinolog. Vă spun, de atunci merg pe banii mei, mă tratez, cumpăr medicamentele. Nu am o rețetă compensată”, a spus Ignat.
Cele două mari bătălii al veteranului român: cea cu boala și cu spitalele militare
Dragoș Nicolae Ghiță nu a avut însă „norocul” colegului său din Satu Mare.
Primul semn al bolii a fost provocat de un infarct, în 2016, când Dragoș avea 38 de ani. În 2018, a fost trecut în rezervă înainte de termen și cu invaliditate de gradul II („deficiență accentuată”, ceea ce îl face inapt pe timp de pace și „apt limitat” pe timp de război).
„Am ieșit parțial anticipat, dacă ieșeam pe caz de boală, la momentul respectiv, ar fi fost pensia cu câteva sute de lei mai mică”, a spus Dragoș Nicolae.
Peste 5 ani, în 2021, Dragoș a mai suferit un atac de cord. I s-a recomandat să facă mai multe analize, iar după rezultatul biopsiei osteomedulare, medicul hematolog de la Spitalul Militar Central din București i-a sugerat să meargă și la Spitalul Universitar din București.
În 2023, de la Spitalul Universitar a venit diagnosticul: mastocitoză sistemică indolentă asociată cu trombocitemie esențială (diagnostic principal), plus alte diagnostice secundare grave. Pentru boala principală de care suferă Dragoș, speranța de viață este între 2-4 ani, în cazurile grave.
De atunci, Dragoș încearcă să determine autoritățile militare române să cerceteze suspiciunea de boală profesională, în cazul său, adică să verifice o posibilă legătură de cauzalitate dintre mediile contaminate la care a fost expus în Irak și boala sa.
De mai bine de doi, ani Dragoș joacă un absurd joc de ping-pong într-o corespondență nesfârșită cu Spitalul Militar din Pitești, care refuză să declanșeze procedurile de semnalare a acestei suspiciuni.
În octombrie 2025, ministrul Apărării din acea perioadă, Ionuț Moșteanu, semna un ordin prin care simplifica, printre altele, procedura semnalării suspiciunii de boală profesională. Astfel, conform unei modificări aduse legii „medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabilește diagnosticul prezumtiv de boală profesională în baza documentelor care atestă expunerea profesională”.
„Până la acel ordin, în sistemul militar, lucrătorul nu avea posibilitatea să semnaleze suspiciunea de boală profesională. Eu nu aveam posibilitatea asta. Acest ordin mi-a dat posibilitatea să semnalez suspiciunea”, a spus Dragoș Nicolae Ghiță
Dar diavolul se ascunde în detalii: în lege nu e precizat clar despre ce „documente” e vorba și ce „documente” sunt sau pot fi luate în considerare.
Astfel, Spitalul Militar Pitești nu a recunoscut drept „documente” valabile raportul de Măgurele și raportul Gatti, care dovedesc prezența în corpul lui Dragoș a unor compuși chimici care se găsesc doar în medii militare contaminate.
Într-un răspuns trimis militarului, spitalul Pitești califică aceste rapoarte drept „presupuse documente medicale”. În plus, instituția militară arată că documentul de la Măgurele „nu e ștampilat”.
În schimb, spitalul militar a solicitat de la fost unitate militară de informații unde a activat Dragoș Nicolae Ghiță documente pe care le-a luat însă în considerare pentru a nu declanșa procedura medicală.
În adresa trimisă spitalului, unitatea militară a precizat că „funcțiile îndeplinite (de Dragoș) în afara teritoriului statului român au fost prevăzute cu atribuții care au implicat preponderent lucru la birou/în fața ecranelor luminoase”.
Documentele trimise spitalului de către unitatea militară la care a activat Dragoș Ghiță sunt clasificate. Nu știm dacă acestea conțin acte medicale suplimentare, reprezintă contraexpertize la rapoartele Gatti și Măgurele sau conțin, pur și simplu, precizări de genul „în timpul misiunilor, militarul a stat la calculator”.
Antena3.ro a întrebat Spitalul Militar Pitești ce documente trebuie luate în considerare în acest caz și de ce actele prezentate de Dragoș Ghiță (raportul Gatti și raportul Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele) nu sunt luate în considerare pentru demararea „suspiciunii” de boală profesională.
Răspunsul unității:
„Ne aflăm în imposibilitatea de a da curs cererii dvs. nefiind îndeplinite prevederile art. 3 din Ordinul Ministerului Apărării Naționale a activităților de soluționare a petițiilor și de primire în audiență, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Ordonanța nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor”.
În plus, mai arată Spitalul Militar din Pitești, „accesul la informații clasificate se acordă în mod individual numai persoanelor care, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu astfel de informații sau să aibă acces la acestea”.
Extras din răspunsul Spitalului Militar Pitești. Captură foto: antena3.ro
Cu alte cuvinte, spitalul consideră că întrebările sunt „petiții”, iar răspunsurile sunt „informații clasificate”, pe care publicul nu are dreptul să le cunoască.
Antena3.ro a solicitat, încă o dată, un răspuns clar din partea Spitalului Militar Pitești, referitor la categoria de „documente” care, conform legii, sunt luate în considerare de către o unitate medicală din România pentru a declanșa procedura de suspiciune de boală profesională, în condițiile în care legea nu detaliază clar acest aspect.
Spitalul Militar Pitești a precizat că „cererea a fost clasată”.
Extras din al doilea răspuns al Spitalului Militar Pitești adresat antena3.ro
Totodată, într-un al doilea răspuns solicitat de antena3.ro MApN, instituția a venit cu următoarea precizare:
„Direcția medicală a solicitat un punct de vedere Centrului de Medicină Preventivă București (CMP). În răspuns la solicitarea sus-menționată, CMP a comunicat că expunerea la noxe și suprasolicitări în procesul de muncă (numite riscuri profesionale) este evaluată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv: Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, Normele de aplicare ale acesteia, adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006, care reglementează domenii specifice, precum expunerea la azbest, zgomot etc., precum și în conformitate cu actele normative specifice Ministerului Apărării Naționale, acolo unde legislația de ordin superior precizează acest lucru”.
„Azbest, zgomot etc.” - Centrul de Medicină Preventivă București nu a precizat ce alte „domenii specifice” se încadrează în expresia „etc”.
De asemenea, MApN consideră informații secrete inclusiv numărul de pacienți oncologici trecuți în rezervă și refuză să precizeze dacă investighează o eventualăl legătură de cauzalitate între aceste boli și mediile în care au lucrat militarii cât timp au fost activi.
Într-un răspuns oferit anul trecut publicației independentnews, MApN preciza public numărul de boli profesionale (60) înregistrate în perioada 2006-2025, „dintre care 15 în teatrele de operații”, precum și 26 de cazuri oncologice la 4.400 de militari reveniți din misiuni și alte 220 de cazuri oncologice la restul efectivelor.
În 2026, aceste date sunt acum clasificate.
„Mi-e greu să înțeleg de ce”, a spus, pentru antena3.ro, fostul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu. „Cam tot ce-i în ministerul ăla e clasificat”.
Întrebat care ar fi motivul pentru care informațiile privind cazurile oncologice în rândul veteranilor români ar fi trecute, dupăî un an, în categoria secretelor de stat, fostul ministru al Apărării, în prezent deputat USR în Comisia de Apărare, a spus:
„Asta e ciudat: ori e, ori nu e, pentru că între timp nu s-a schimbat ceva major privind regimul informațiilor clasificate”
Fostul ministru al Apărării au admis că „instinctul” militarilor din minister este „să stea totul închis ermetic și opac”.
„Am pierdut casa și acum sunt într-un plan de insolvență profesională”
„Ei nu vor nici măcar să declanșeze suspiciunea”, a spus Dragoș Nicolae Ghiță. „De ce? Pentru că aș crea un precedent. Nu sunt singurul. Ar veni cazuri care ar veni pe bandă rulantă”.
Astfel, arată Dragoș Ghiță, conform statutului cadrelor militare, celor trecuți în rezervă li se oferă despăgubiri pentru invaliditate. Cuantumul e stabilit prin hotărâre de guvrn astfel:
– invaliditate gradul III = 30 de solde de bază lunare brute;
– invaliditate gradul II = 50 de solde de bază lunare brute;
– invaliditate gradul I = 60 de solde de bază lunare brute;
– deces = 100 de solde de bază lunare brute.
„În cazul meu există deja o decizie medicală de încadrare în gradul II de invaliditate”, a spus militarul, care a calculat că, în situația sa, valoarea indemnizației s-ar ridica la suma de circa 75.000 de euro.
„Dacă îmi e recunoscută boala profesională, mai primesc asistență medicală și avantaje materiale. O astfel de sumă e foarte importantă pentru mine, nu e de neglijat, ținând cont că eu am ieșit din sistem forțat, practic. Aveam până în 40 de ani când am fost trecut în rezervă. Mie mi s-au diminuat veniturile, că nu mai eram activ și pensia e neindexată.”
Am pierdut casa, apartamentul familiei și acum sunt într-un plan de insolvență profesională. Mai am de dat încă 16.000 de euro de plată.
„Toate astea sunt consecințe ale faptului că mi s-au diminuat veniturile, au crescut cheltuielile, pentru că boala mea presupune niște cheltuieli destul de ridicate”, a adăugat Dragoș Ghiță. Eu am handicap accentuat, nu mai pot munci. Nemaiputând munci, nu mai pot suplimenta veniturile familiei. Sunt diverse cheltuieli pe care nu le mai pot susține. Pensia mi-a rămas mică și e lupta mea cea mai mare nu a mai fost indexată decât de două ori, de când am ieșit la pensie în 2018. Dacă ai boală profesională, pensia se actualizează în fiecare an cu salariul de funcție și de grad existente în anul respectiv”, a spus fostul militar.
Exemplele SUA și Italiei. Contraexemplul României
Prin urmare, Ministerul Apărării nu vrea, momentan, să recunoască public o posibilă legătură între aceste boli și mediile grav contaminate la care au fost expuși în timpul misiunilor din Irak. Astfel, aceste forme de cancer nu sunt considerate boli profesionale, iar veteranii nu pot dispune de indemnizații speciale și scutiri pentru tratamente.
În România, momentan, MApN nu recunoaște oficial niciun militar care a fost expus la astfel de medii și admite doar că există o singură situație de acest fel (un singur caz), în prezent în derulare”.
„Mor lunar oameni de la noi din unitate”, a spus Emil Ignat pentru antena3.ro. „Vă pot spune că avem de la noi din unitate trei care au decedat și care au legătură cu treaba asta. Suntem cel puțin 20 care avem probleme de sănătate, din care cel puțin 5 probleme grave. În 15 ani, aproape jumătate din cei care s-au întors sunt bolnavi de cancer”, a adăugat veteranul din cadrul Direcției de Informații Militare.
Dragoș Nicolae a explicat că „militarul american are un istoric al expunerilor și o instituție dedicată care îl poate evalua, trata și despăgubi”. În schimb, „veteranului român, MApN îi cere, după aproape douăzeci de ani, să demonstreze singur ce substanțe a respirat într-o bază militară din Irak sau Afganistan”, a rezumat Dragoș acest model de comparație.
„Nu înseamnă că toți sunt bolnavi și nici că fiecare expunere a produs automat o boală. Înseamnă însă că statul american recunoaște amploarea problemei, o cercetează și construiește pentru fiecare militar un istoric al expunerilor.Datele sunt folosite de medici, cercetători și de structurile care soluționează cererile de despăgubire”, precizează fostul militar.
Dar sprijinul american nu se oprește la o bază de date.
„Veteranii înscriși în sistemul medical VA sunt întrebați periodic dacă au fost expuși la burn pits, fum, pulberi, radiații și alte substanțe toxice. Rezultatul este introdus în dosarul medical și poate conduce către evaluări și servicii specializate. Militarul american are un istoric al expunerilor și o instituție dedicată care îl poate evalua, trata și despăgubi. Veteranului român, MApN îi cere, după aproape douăzeci de ani, să demonstreze singur ce substanțe a respirat într-o bază militară din Irak sau Afganistan”, spune Dragoș Nicolae.
Raportul GAO identifică și factorii de risc din Irak, de pildă, pe care - susține militarul român - MApN nu dorește să-i pună la dispoziția anchetei de boală profesională invocând caracterul secret al documentelor.
Un studiu similar a fost publicat anii trecuți și în Italia și care a relevat incidența numărului de cancere în rândul militarilor italieni, în perioada 1996-2012, trimiși în misiuni externe.
Fostul ministru al Apărării, Radu Miruță, a refuzat să ofere un răspuns, la cererile telefonice și în scris formulate de antena3.ro, și să exprime astfel un punct de vedere referitor la situația veteranilor din teatrele de operații din Irak care susțin că au fost expuși la medii contaminate.
