Una dintre cele mai importante diferenţe dintre cultura occidentală şi celelalte culturi ale lumii este libertatea cu care se vorbeşte despre sex. Dacă în alte colţuri ale planetei eşti privit cu suspiciune (poate chiar cu răutate) dacă iniţiezi o conversaţie pe acest subiect, în Europa, în SUA sau în Canada (de exemplu), este absolut normal să vorbeşti despre acest lucru. Nu a fost, însă, întodeauna aşa, scrie descopera.ro.
Există istorici care susţin că subiectul a devenit popular datorită atitudinii apărute de-a lungul timpului împotriva doctrinei creştine referitoare la subiecte precum rolul femeii în lume, contracepţie, avort sau homosexualitate. Pentru cercetători rămânea, însă, o întrebare la care nu au reuşit iniţial să găsească răspuns: cum se face că, în Biblie, Iisus a făcut foarte puţine referiri la sex, dar Biserica a dezbătut apoi această problemă atât de mult?
Specialiştii în istoria religiilor susţin că acest paradox poate fi rezolvat doar dacă studiem originile creştinismului şi vom afla că acesta are la bază două culturi: cea iudaică şi cea greacă. Cultura iudaică are o atitudine foarte pozitivă legată de relaţiile sexuale, atâta timp cât acestea au ca scop conceperea unor copii şi crearea unor noi familii. Pe de altă parte, cultura greacă (sursă principală de inspiraţie pentru cea romană, a ocupanţilor primelor teritorii creştine) promova frumuseţea fizică şi, în mod special, pe cea bărbătească.
Creştinii au alternat între cele două culturi, ajungând, deseori, să o denigreze pe cea greco-romană, pentru că era mult prea imorală. Unii istoricii susţin că, datorită unuia dintre primii conducători ai Bisericii Creştine, Apostolul Pavel, care ar fi studiat intens filosofia greacă, atât ideile lui Platon cât şi cele ale lui Aristotel şi ale altor mari gânditori s-ar fi răspândit în Europa sub o formă nouă, cea promovată de adepţii Creştinismului.
Mai mult, pe descopera.ro.
