Antena3.ro va pune la dispozitie, in premiera, extras din considerentele deciziei penale nr. 65 din 09.04.2015 pronunţate de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr. 9116/333/2014 privind pe inculpaţii Avădanei Silviu, Boicu Ionuţ Bogdan, Bolboceanu Petrică Ionuţ, Burada Ovidiu Silviu, Burlacu Paul Andrei, Rotaru Alin Dumitru şi Surleac Ioan. In final, cititi Decizia in integralitatea ei. Mentionam ca azi, judecatorul care a luat aceasta decizie, Viorel Munteanu a promovat la Curtea de Apel Iasi. Procurorul de sedinta Tereza Rimbu Mihaela de la Parchetul Tribunalului Vaslui este verificat, alaturi de judecatori, de Inspectia Judiciara, ca dealtfel si procurorul de sedinta Ingrid Botezatu de la Parchetul Judecatoriei Vaslui, care nu a contestat decizia luata la Judecatoria Vaslui, cand trei dintre violatori au fost eliberati din arestul preventiv.
Iata care sunt cele mai importante pasaje din decizia data de judecatorul Viorel Munteanu prin care violatorii care nu fusesera eliberati din arest preventiv au primit arest la domiciliu:
(...) Analizând contestaţiile formulate de inculpatii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., prin prisma motivelor invocate de acestia prin apărători, dar şi din oficiu, in raport de actele aflate la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul constată că acestea fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare (...)Ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, precum şi de conduita procesuală şi de celelalte împrejurări care caracterizează persoana inculpaţilor B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 şi anume asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni. In raport de aceleaşi circumstanţe, instanţa de control judiciar apreciază că in actualul stadiu procesual al cauzei, in care sunt judecaţi inculpaţii, măsura arestării preventive nu mai intruneste cerinţa proporţionalităţii acesteia cu gravitatea acuzaţiei aduse acestora. Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a avut in vedere lipsa antecedentelor penale ale celor patru inculpaţi, care se află la primul conflict cu legea penală, durata pe acestia au petrecut-o in arest preventiv (de circa 5 luni), ce a permis inculpaţilor să conştientizeze care sunt urmările comiterii de fapte antisociale, diminuarea odată cu trecerea timpului a tulburării sociale generate de faptele inculpaţilor (apreciere făcută de instanţa de fond in privinţa inculpaţilor B.I.B., R.A.D. şi S.I. şi nereţinută in mod neîntemeiat in privinţa contestatorilor).
De asemenea, tribunalul are in vedere că judecata este in faza cercetării judecătoresti, moment procesual la care s-au administrat deja marea majoritate a probelor în acuzare, iar procurorul de sedinţă nu a mai propus alte probe in susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor. In acest context, este evident că riscul ca cei patru inculpaţi să influenţeze aflarea adevărului în cauză este mult diminuat.
Este adevărat că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., (infracţiuni de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, comise de mai multe persoane impreună, asupra unei victime minore la data faptelor) prezintă o gravitate extrem de ridicată, insă aceasta nu poate să constituie prin ea insăşi un temei suficient pentru prelungirea pe o durată nelimitată a detenţiei provizorii, transformând această măsură preventivă intr-o pedeapsă anticipată.
De altfel, in privinţa celorlalţi inculpaţi din cauză, B.I.B., R.A.D. şi S.I., judecaţi pentru aceleaşi fapte, judecătorul fondului a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, iar parchetul nu a contestat această decizie a primei instanţe.
Faptul că inculpaţii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I. nu au recunoscut comiterea faptei, neprevalându-se de procedura simplificată de judecată, spre deosebire de inculpaţii B.I.B., R.A.D. şi S.I., nu poate fi in sine reţinut ca motiv care să-i excludă pe cei dintâi de la alternativa arestului la domiciliu. Ca principiu fundamental al procesului penal, inculpatul beneficiază de privilegiul impotriva autoincriminării, astfel că nerecunoasterea faptelor de care este acuzat un inculpat nu poate fi folosit automat in defavoarea sa cu prilejul aprecierii asupra măsurilor preventive. Dimpotrivă, recunoasterea faptei comise va genera, in urma stabilirii vinovăţiei inculpatului de către instanţa de judecată, efecte pozitive, precum reducerea limitelor de pedeapsă, aplicarea suspendării executării pedepsei, etc. Faţă de conţinutul sau şi de garanţiile ce o însoţesc şi care au menirea de a-i impiedica pe inculpati să influenţeze negativ buna desfăşurare in continuare a judecăţii in cauză, tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu poate asigura un echilibru intre interesul public de infăptuire a justiţiei penale şi interesele personale ale inculpaţilor de a fi judecaţi nu in stare de detenţie in regim penitenciar, ci in arest la domiciliu, o măsură care, deşi privativă de libertate, implică o atingere mai redusă a dreptului la libertate individuală".
Cititi aici Decizia Tribunalului Vaslui
scris de Adina Anghelescu-STANCU
Iata care sunt cele mai importante pasaje din decizia data de judecatorul Viorel Munteanu prin care violatorii care nu fusesera eliberati din arest preventiv au primit arest la domiciliu:
(...) Analizând contestaţiile formulate de inculpatii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., prin prisma motivelor invocate de acestia prin apărători, dar şi din oficiu, in raport de actele aflate la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul constată că acestea fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare (...)Ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, precum şi de conduita procesuală şi de celelalte împrejurări care caracterizează persoana inculpaţilor B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 şi anume asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni. In raport de aceleaşi circumstanţe, instanţa de control judiciar apreciază că in actualul stadiu procesual al cauzei, in care sunt judecaţi inculpaţii, măsura arestării preventive nu mai intruneste cerinţa proporţionalităţii acesteia cu gravitatea acuzaţiei aduse acestora. Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a avut in vedere lipsa antecedentelor penale ale celor patru inculpaţi, care se află la primul conflict cu legea penală, durata pe acestia au petrecut-o in arest preventiv (de circa 5 luni), ce a permis inculpaţilor să conştientizeze care sunt urmările comiterii de fapte antisociale, diminuarea odată cu trecerea timpului a tulburării sociale generate de faptele inculpaţilor (apreciere făcută de instanţa de fond in privinţa inculpaţilor B.I.B., R.A.D. şi S.I. şi nereţinută in mod neîntemeiat in privinţa contestatorilor).
De asemenea, tribunalul are in vedere că judecata este in faza cercetării judecătoresti, moment procesual la care s-au administrat deja marea majoritate a probelor în acuzare, iar procurorul de sedinţă nu a mai propus alte probe in susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor. In acest context, este evident că riscul ca cei patru inculpaţi să influenţeze aflarea adevărului în cauză este mult diminuat.
Este adevărat că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., (infracţiuni de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, comise de mai multe persoane impreună, asupra unei victime minore la data faptelor) prezintă o gravitate extrem de ridicată, insă aceasta nu poate să constituie prin ea insăşi un temei suficient pentru prelungirea pe o durată nelimitată a detenţiei provizorii, transformând această măsură preventivă intr-o pedeapsă anticipată.
De altfel, in privinţa celorlalţi inculpaţi din cauză, B.I.B., R.A.D. şi S.I., judecaţi pentru aceleaşi fapte, judecătorul fondului a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, iar parchetul nu a contestat această decizie a primei instanţe.
Faptul că inculpaţii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I. nu au recunoscut comiterea faptei, neprevalându-se de procedura simplificată de judecată, spre deosebire de inculpaţii B.I.B., R.A.D. şi S.I., nu poate fi in sine reţinut ca motiv care să-i excludă pe cei dintâi de la alternativa arestului la domiciliu. Ca principiu fundamental al procesului penal, inculpatul beneficiază de privilegiul impotriva autoincriminării, astfel că nerecunoasterea faptelor de care este acuzat un inculpat nu poate fi folosit automat in defavoarea sa cu prilejul aprecierii asupra măsurilor preventive. Dimpotrivă, recunoasterea faptei comise va genera, in urma stabilirii vinovăţiei inculpatului de către instanţa de judecată, efecte pozitive, precum reducerea limitelor de pedeapsă, aplicarea suspendării executării pedepsei, etc. Faţă de conţinutul sau şi de garanţiile ce o însoţesc şi care au menirea de a-i impiedica pe inculpati să influenţeze negativ buna desfăşurare in continuare a judecăţii in cauză, tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu poate asigura un echilibru intre interesul public de infăptuire a justiţiei penale şi interesele personale ale inculpaţilor de a fi judecaţi nu in stare de detenţie in regim penitenciar, ci in arest la domiciliu, o măsură care, deşi privativă de libertate, implică o atingere mai redusă a dreptului la libertate individuală".
Cititi aici Decizia Tribunalului Vaslui
scris de Adina Anghelescu-STANCU
