Doar Bucureștiul are 2.200 de imobile cu risc seismic. Ritmul de reabilitare a lor era de 1,2 imobile pe an, ceea ce înseamnă că, în Capitală, vom fi în siguranță în clădirile vechi peste mai bine de un mileniu și jumătate, atunci când probabil unii vor construi clădiri la ani-lumină distanță de Pământ, scrie Jurnalul Naţional.
Era 4 martie 1977. La ora 20, peste București se lăsase deja seara, deși, după lumina albă pe care o lăsa luna înălțată deasupra blocurilor, ai fi zis că e încă zi. Nicu Moldoveanu, un băiat de 10 ani de pe strada Artei nr. 7, era la televizor. Se uita la filmul bulgăresc „Dulce și Amar” când a simțit că imaginea se mișcă. A crezut că așa e scena-riul filmului. Până în secunda următoare când a realizat că și televizorul se clatină, și masa pe care stă televizorul, și camera, și blocul, și pământul.
Un bloc întreg prăbușit peste tată
După ce au fost zgâlțâiți în casă timp de 55 de secunde, mama l-a luat de mână pe Nicu și au plecat spre blocul de opt etaje de vizavi, acolo unde avea tatăl atelier și era în timpul cutremu-rului. Dar când au ieșit în stradă, au văzut că blocul nu mai era. În loc se așternuse un munte de moloz. „Din noaptea aceea am stat în stradă, nu m-am mișcat de acolo. A doua zi a început să vină poliție, salvare și scoteau morți, morți, morți, pe rând. După două zile, când tata încă nu fusese găsit, a venit cineva de la partid și a dat ordin: «Gata, luați molozul!»”, povestește acum Nicolae Moldoveanu jr. A venit un buldozer și a început să împingă în ruine și atunci mătușa lui Nicu Moldoveanu s-a pus în fața autospecialei. „I-a spus: «Măi omule, poate ai și tu mamă, poate ai copii. Poate fratele meu trăiește. Oprește motorul». Și atunci s-a oprit și s-a făcut o liniște ca de mormânt”. După ce timp de două zile scoseseră numai cadavre și niciun supraviețuitor dintre acele ruine, nimeni nu se mai aștepta la vreo minune. Dar în acele secunde de după oprirea buldozerului, s-a auzit un miracol. Suna metalic: de sub tonele de sfărâmături cineva bătea într-o țeavă de calorifer. Era Nae Moldoveanu. Trăia.
Mai multe, AICI.
