Proiectul Nabucco - o conductă de 3300 de kilometri prin care ar trece 31 miliarde metri cubi de gaze naturale anual -, reuneşte un consorţiu de cinci companii, câte una din fiecare ţară prin care va trece conducta ce va transporta gaz de la Marea Caspică spre Europa. Cele cinci firme - OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria) şi Botas (Turcia) - deţin un număr egal de acţiuni în cadrul proiectului estimat la 7,3 miliarde de dolari. Cel mai nou partener în consorţiu este compania germană RWE, care s-a alăturat la finele lunii februarie. Un al şaptelea partener cu acces la surse de gaze naturale s-ar putea alătura consorţiului Nabucco. ?Acţionarii sunt deschişi pentru un al şaptelea partener, dacă acesta va adăuga valoare proiectului?, a declarat directorul consorţiului, Reinhard Mitschek. Noul partener ar trebui să îndeplinească aceleaşi criterii ca şi cei existenţi, adică să dispună de resurse financiare solide şi să aibă acces la surse de gaze naturale.
Nabucco presupune o investiţie de cel puţin şapte miliarde de dolari, iar lucrările ar fi trebuit să înceapă în 2009, pentru ca exploatarea să fie demarată în 2012. Termenul va fi depăşit însă, întrucât planificarea lucrărilor durează deja mai mult decât s-a estimat, iar state din consorţiu s-au hotărât să pună beţe în roate propriului proiect, alături de Rusia.
Ce câştigă România
La noi acasă, conducta ar uma să se întindă pe 457 km, iar Transgaz investeşte peste 800 de milioane de euro pentru finanţarea porţiunii. 30% din această sumă vor fi investiţi din propriile surse, iar 70% - din împrumuturi. Dacă şi numai dacă Nabucco se va finaliza, România ar putea câştiga sute de milioane de dolari pe an din transportul de gaze dar va umple serios buzunarele şi speculanţilor de terenuri.
Uniunea Europeană se împiedică de propria strategie
La începutul anului 2006, Rusia a blocat exporturile de gaz către Ucraina. În acelaşi timp, livrările de gaze din Marea Nordului scădeau constant, iar temerile privind ridicarea preţului gazului lichefiat produs în ţările din Nordul Africii creşteau. Criza a determinat UE, abia atunci, să se gândească la diversificarea rutelor de aprovizionare. Statele membre au pornit în căutarea unor soluţii, doar că principiile comune sunt greu de găsit înte state atât de diferite ca mentalitate sau istorie. Mecanisme birocratice greoaie, dar şi o politică ezitantă şi mult prea reflexivă au dus la tărăgănarea ideilor constructive. Nabucco reprezintă ?prima încercare a Uniunii Europene de a redacta o politică comună de siguranţă energetică?, dar numai pe hârtie. În tot acest timp, Rusia şi Gazprom îşi continuă politica expansionistă, mai ales că unele state europene îşi fac propria lor strategie externă cu Rusia, în defavoarea clară a interesului comunitar sau a unor state precum Lituania şi Estonia, acordând avantaje strategice Moscovei.
Desprinderea de Mama Rusie
UE importă din Rusia aproape jumătate din gazul pe care îl consumă. Pe de altă parte, tocmai state membre precum Bulgaria şi Ungaria au semnat contracte cu Gazprom pentru participarea la proiectul ruso-italian South Stream, în contextul vizitelor la Sofia, respectiv Budapesta, ale preşedintelui rus Vladimir Putin. Conducta South Stream ar trece pe sub Marea Neagră, până în Bulgaria, şi s-ar putea ramifica în Ungaria către Austria, la sud către Grecia şi Italia, iar la vest către Serbia. Astfel, South Stream devine principalul concurent al proiectului Uniunii Europene. Mai mult, sufocă Nabucco şi dă peste cap planurile de evadare de sub monopolul Gazprom.
Putin taie calea Uniunii Europene. Strategie: dezbină şi cucereşte
Acestea sunt doar ultimele dintre marile manevre prin care Rusia a subminat proiectul Nabucco. Preşedintele sârb Boris Tadici şi premierul Voislav Kostunica au parafat în ianuarie acordul potrivit căruia gazoductul ruso-italian South Stream va traversa şi Serbia.
În noiembrie 2007, monopolul rus Gazprom a ajuns la un acord prin care s-a stabilit că va plăti mai mult cu 50% pentru gazele naturale pe care le importă din Turkmenistan. În schimb, Rusia a obţinut acordul preşedintelui turkmen de a construi un gazoduct care rivalizează cu proiectul UE-SUA. ?O înţelegere între Rusia, Turkmenistan şi Kazahstan ar ucide ideea conductei transcaspice?, spunea atunci Martha Brill Olcott, analist la Fondul Carnegie din Washington. Proiectele europene de a transporta gazele pe ruta Marea Caspică ? Azerbaidjan ? Georgia - Turcia, precum şi planurile Chinei de a absorbi resursele turkmene rămân valabile, atâta timp cât rezervele de gaz duc această ţară pe locul cinci în clasament. Rusia are însă avantajul de a deţine actuala infrastructură de transport şi, odată cu ea, cele 50 de miliarde de metri cubi de gaze exportate de Turkmenistan, suficient pentru a satisface necesarul anual al Franţei.
Cu numai câteva zile înainte, premierul italian Romano Prodi dădea şi el o lovitură proiectului Nabucco, alături de omniprezentul Putin. Gazprom a semnat un acord şi cu compania italiană ENI pentru South Stream, subminând şansele UE de a pune pe picioare o politică energetică comună. Ceremonia de semnare a acordului de la Moscova a avut loc simultan cu discuţiile oficialilor europeni pe tema Nabucco. ?Pe termen mediu, UE nu poate accepta un monopol asupra aprovizionării acestei regiuni?, a declarat responsabilul UE pentru Nabucco, Jozisa van Aartsen: ?Rusia şi-a modificat discursul de la a spune că e un nonsens, la a spune Ťbine, dacă voi acţionaţi aşa, noi o să facem South Streamť?.
Un proiect aproape imposibil de realizat
De fapt, oficialii europeni nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte posibilitatea realizării acestui grandios proiect care să dea UE independenţa energetică pe care şi-o doreşte. Astfel, secretarul general al Secretariatului Cartei Europene pentru Energie, Andre Mernier, citat de RIA Novosti, consideră că ?Implementarea proiectului în circumstanţe incerte, în regiuni apropiate de Marea Neagră, este extrem de dificilă?. Mernier consideră că atragerea de investitori este anevoioasă ca urmare a costurilor ridicate, a riscurilor asociate şi a incertitudinii rezolvării problemelor din Iran şi Irak. În plus, se pare că regiunea Mării Caspice are rezerve de gaze insuficiente pentru a alimenta conducta Nabucco. Ca atare, în cele din urmă, tot la gazul rusesc ne-am întoarce.
Primul dezertor
Guvernul socialist de la Budapesta a decis anul trecut să participe la dezvoltarea South Stream, care ar urma aproape acelaşi traseu ca şi Nabucco, va costa aproximativ la fel de mult şi ar fi fost gata aproape în acelaşi timp, dacă UE ar fi avut rapiditate în decizii. Nu este foarte clar care sunt avantajele Ungariei din participarea la proiectul rusesc, din moment ce Budapesta contribuie acum la finanţarea a două proiecte concurente. Decizia Budapestei a stârnit stupoare în cancelariile europene şi a fost văzută ca o îndepărtare de angajamentele asumate de statele membre în Consiliul European.
Au fost alimentate astfel şi speculaţiile din presa internaţională în legătură cu apropierea dintre Kremlin şi guvernul socialist de la Budapesta. Opoziţia din Ungaria susţinea că premierul Ferenc Gyurcsany, care conduce fostul Partid Comunist şi are relaţii strânse cu preşedintele rus Vladimir Putin, sprijină strategia Gazprom de extindere a influenţei în Europa Centrală şi de Sud-Est. Gyurcsany a motivat decizia sa prin faptul că, în timp ce proiectul Nabucco al Uniunii Europene înregistrează întârzieri semnificative, planul rusesc era mult mai realist. ?Apartamentele nu pot fi încălzite cu vise?, a declarat premierul ungar.
Mită cu gaz
Două luni mai târziu, în mai 2007, vizita preşedintelui Putin la Viena mai punea o piatră la căpătâiul proiectului Nabucco. Preşedintele Gazprom, Aleksei Miller, a semnat cu austriecii de la OMV, care conduc consorţiul Nabucco, un contract pentru construirea celui mai mare depozit european de gaze naturale, cu o capacitate de 2,4 miliarde de metri cubi. ?Depozitul OMV va fi folosit pentru a gestiona situaţiile de criză legate de livrările de gaze din Rusia?, a explicat destinaţia proiectului Serghei Kuprianov, purtătorul de cuvânt al Gazprom. Acesta va livra Austriei şapte miliarde de metri cubi de gaze anual, până în 2027. ?Austria este cel mai mare şi, accentuez acest lucru, cel mai de încredere agent de tranzit pentru gazul rusesc. Circa o treime din gazul rusesc tranzitează Austria. Aceasta este contribuţia noastră la securitatea energetică a Europei?, a declarat Putin.
Prin urmare, implicarea României în proiectul ruso-italian South Stream este posibilă, în condiţiile în care OMV deţine pachetul majoritar de acţiuni la compania Petrom. Deja, pentru proiectul Nabucco, s-a discutat că se poate face export de gaz prin conductele companiei, provenite exclusiv din import. Petrom analizează şi posibilitatea de a înmagazina gaze în depozite, ceea ce i-ar conferi un avantaj în momentul în care Nabucco va deveni funcţional. Ce îi poate împiedica să înmagazineze, la fel de uşor, gazul South Stream?
Prima lovitură împotriva Rusiei
Gigantul rus Gazprom intenţiona să preia şi pachetul majoritar din acţiunile companiei petroliere sârbe NIŞ, însă noul guvern al Serbiei a hotărât revizuirea acordurilor de vânzare a companiei, aşa cum a anunţat astăzi ministrul sârb al Economiei, Mladjan Dinkici. El arată că documentele nu reflectă interesele Serbiei şi, de aceea, acordul nu trebuie ratificat, iar viitorul guvern trebuie să îşi expună un nou punct de vedere legat de această afacere. Negocierile de vânzare trebuie reluate şi continuate până când ambele părţi vor fi mulţumite.
Preşedintele legislativului de la Belgrad, Oliver Dulici, anunţase ieri că aprobarea acordului cu Gazprom ?nu este posibilă, mai ales că documentul nu a ajuns încă în Parlament?.
Gaz de France, la mâna Turciei
Cu ocazia vizitei preşedintelui francez Nicolas Sarkozy la Bucureşti, partea română a promis sprijin pentru ca firma de stat franceză Gaz de France să devină asociat al proiectului Nabucco. ?Am convenit ca firma de stat Gaz de France să fie asociată proiectului Nabucco, România urmând să fie un susţinător al Gaz de France în angajarea proiectului Nabucco?, a declarat preşedintele României, Traian Băsescu. Nu s-a luat însă în calcul opoziţia dură a Turciei, care a blocat oficial intrarea Gaz de France în proiectul de gazoduct, drept replică la poziţia Franţei în chestiunea delicată a acuzaţiilor de genocid împotriva populaţiei armene şi a aderării Turciei la Uniunea Europeană. ?Turcia evită să utilizeze energia ca un instrument politic şi nici nu are de gând să facă acest lucru. Însă poziţia Franţei atât faţă de incidentele din 1915 (genocidul contra armenilor - n.r), care ar trebui lăsate pe seama istoricilor, cât şi faţă de aderarea Turciei la Uniunea Europeană şi alte proiecte comune este inacceptabilă?, a declarat miercuri un oficial turc. Gaz de France ?a luat act? de respingerea candidaturii sale şi a decis să studieze alte proiecte, în special proiectul conductei South Stream.
România nu se sperie
În condiţiile în care Bulgaria şi Ungaria au semnat şi pentru South Stream, Comisia Europeană susţine că nu are nimic împotriva acestei conducte, al cărei rol este să diversifice căile de transport al gazului din Rusia, dar consideră că proiectul Nabucco este o prioritate. ?Nu ne opunem conductei South Stream, dar sprijinim Nabucco, o prioritate pentru UE?, declara Ferran Tarradellas, purtătorul de cuvânt al comisarului pentru energie, Andris Piebalgs. De asemenea, directorul general al Transgaz, Ioan Rusu, consideră că acordul semnat de Bulgaria şi Rusia pentru participarea părţii bulgare la proiectul gazoductului ruso-italian South Stream nu va afecta proiectul Nabucco.
?Nevoile crescânde de energie din Europa permit dezvoltarea mai multor proiecte pentru gazoducte?, a declarat şi purtătorul de cuvânt OMV, Thomas Huemer. Şi Ministerul Economiei şi Finanţelor apreciază că cele două proiecte nu sunt concurente şi ar putea fi chiar complementare. ?Sigur, proiectul Nabucco şi proiectul South Stream sunt concurente. În privinţa South Stream, sursa este gazul rusesc. Dar poate fi şi un proiect complementar, o sursă complementară pentru Europa. Esenţial pentru România este însă proiectul Nabucco?, a declarat secretarul de stat Viorel Palaşca.
Ce spune un mogul al petrolului
Proiectele comune ale KazMunaiGas şi Rompetrol prevăd livrarea de petrol prin porturile Batumi şi Constanţa sau construcţia unei conducte de gaz prin Marea Neagră, potrivit preşedintelui Rompetrol, Dinu Patriciu. ?Sunt multe de discutat azi despre proiectul Nabucco, dar cred că e mult mai realist să discutăm despre proiectul South Stream. În acelaşi timp, orice companie care ar putea oferi o soluţie alternativă ar deveni eroul zilei. Astăzi, având în vedere un asemenea potenţial, putem vorbi despre proiecte comune. Acestea s-ar putea referi fie la livrarea de petrol prin porturile Batumi şi Constanţa, fie la construcţia unei conducte de gaz prin Marea Neagră?, a declarat Dinu Patriciu, în cadrul unui seminar pe probleme de energie.
?Având în vedere faptul că proiectul Nabucco este o utopie a lumii moderne şi că proiectul concurent Blue Stream are mult mai multe şanse de realizare, privatizarea monstrului socialist rămas în viaţă, numit Romgaz, este singura soluţie de a nu deveni complet dependenţi de gazul rusesc?, a mai spus Dinu Patriciu. Omul de afaceri consideră că România se poate impune prin capacitatea de depozitare a gazului pe care o are, multe companii fiind interesate în achiziţionarea de acţiuni la Romgaz.
Date istorice
Pe 11 octombrie 2002 a fost încheiat la Viena Acordul de Cooperare între ţările de tranzit ale gazoductului: Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria, privind înfiinţarea unui consorţiu în vederea efectuării unui studiu de fezabilitate pentru crearea gazoductului. Proiectul prevede aducerea gazului din Azerbaidjan către Austria, prin Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria.
În 2005, după ce Rusia a întrerupt temporar livrările de gaze spre Europa, la Viena a fost semnat acordul de asociere între firmele partenere. Liderul de proiect este grupul austriac OMV, iar contribuţia României va fi de aproximativ 850 de milioane de euro, plătibili în patru ani.
South Stream
Proiectul South Stream ar urma să pornească din portul Novorossiisk. Va parcurge 900 kilometri pe sub Marea Neagră, va ajunge pe coasta Bulgariei şi îşi va continua traseul prin una sau două ramificaţii terestre. Dacă se va îndrepta spre sud, va traversa Grecia şi va ajunge în regiunea Puglia, din sudul Italiei. Spre nord, conducta va tranzita România, Ungaria, Cehia şi Austria înainte de a ajunge în Italia. Costurile sunt estimate la circa 10 miliarde de euro.
Date tehnice
România participă la Proiectul Nabucco prin intermediul SNTGN TRANSGAZ SA Mediaş. Lungimea conductei pe teritoriul României s-ar întinde pe cca. 450 km dintr-un total de 3282 de km, cât va reprezenta lungimea magistralei de gaze naturale din cele cinci ţări. Societatea română Transgaz, operator naţional de distribuţie a gazelor naturale, deţine 20% din consorţiu.
Iniţial, capacitatea de transport a Nabuco ar fi de 4,5 miliarde m.c. pe an, cu un potenţial de creştere până la 30 mld.m.c./an la orizontul anului 2020. Fiecare stat îşi va construi tronsonul care îi traversează teritoriul. Conducta se va conecta lângă Erzurum la gazoductul Tabriz ? Erzurum şi la cel din Sudul Caucazului, făcând conexiunea cu proiectata magistrală de gaz transcaspică. Terminalul de destinaţie ar urma să alimenteze complexul gazier austriac Baumgarten. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, care a finanţat un studiu de fezabilitate a gazoductului, între 10 şi 15% din gazele furnizate Uniunii Europene vor proveni din această regiune până în 2025.
Ella Moroiu, Antena3.ro
