”Nu ești bună de nimic! Ești o slugă, ca toate femeile! Ești bolnavă psihic, chem ambulanța să te ia! Ce cauți aici, du-te la mă-ta!” sunt doar câteva din cuvintele pe care Amalia le-a auzit tot mai des în ultimii doi ani de căsnicie.
Și toate aceste umilințe se petreceau chiar în fața copilului lor.
"Mi-a fost foarte greu să iau decizia că trebuie să ies din relație, dar decizia a venit într-o zi de decembrie. 24 decembrie… M-a certat că am avut o zi împreună cu mama mea de cumpărături. Și mi-am dat seama că eu nu vreau să fiu certată că mă văd cu mama în pregătirile de Crăciun", a povestit Amalia, în vârstă de 40 de ani, potrivit Libertatea.
Chiar în acel moment a decis că e timpul să spună stop și să se pună pe primul plan. ”I-am zis și lui, că mereu am fost directă, că după sărbători bag actele. Nu m-a crezut. Toată perioada aia a fost una clasică, de umilință, de înjosire. Pentru că ceea ce am avut acasă au fost ani și ani de abuz emoțional și psihologic care s-au întrerupt doar prin divorțul meu”.
Nu numai abuzul fizic ar trebui să fie un motiv întemeiat să rispostăm, ci și abuzul psihologic e la fel de important fiindcă ne lasă cu traume de nevindecat.
„La început, n-am știut că atunci când mă amenință că îmi cheamă poliția și salvarea să mă ridice din casă, erau fapte de intimidare și că ține de un abuz emoțional, n-am știut că modul în care mă determina sistematic, prin înjosire: „du-te acasă la mă-ta, ce cauți aici, ia tramvaiul și du-te. Asta nu e casa ta! Bă, dar așa se culcă un copil? Bă, dar mă-ta știi ce e? E o slugă? Așa sunt femeile, trebuie să le spui ce vrei să facă, ca la menajere!”.
A urmat o perioadă de coșmar pentru Amalia, cu depresie și gânuri sinucigașe, dar singură a reușit să o depășească, iar astăzi e mai fericită ca oricând că a avut curajul să iasă dintr-o relație care nu o mai făcea fericită, ci din contră, începea să o desprindă pe propria-i persoană.
