Mor sub ochii noştri. Se injectează în stradă, pe trotuar, în scările de bloc sau în parcuri. Nu se mai ascund pentru că prafurile care le intră în sânge sunt protejate. Sunt legale. Iar ei îşi spun legalişti. Otrava care le dă senzaţii tari la început, pune stăpânire apoi pe minţile lor. Totul se transformă într-o dependenţă psihică şi odată intraţi în aceasta spirala, sfârşesc prin a-şi vinde sufletul.
Gigi are puţin peste 20 de ani. Adi abia a făcut 18. Sunt la fel. Plini de răni de la seringile murdare şi infectate, cu mâinile înegrite de la scormonit în gunoaie. Au rămas fără dinţi şi dorm pe stradă. Odată, au avut familie. Aveau şi un viitor. Acum singurul lucru pe care-l văd în
faţă este magazinul de etnobotanice. Conştientizează că sunt în iad. Drumul de întoarcere e tot mai îngust.
Explozia de SIDA a venit o dată cu legalele. Praful alb care a înlocuit heroina are în compoziţie nişte substanţe psihoactive. Sunt chimicale
făcute în laborator şi aduse cu vagoanele din China. De exemplu, plicul alb preferat de Gigi şi Adi ar conţine îngrăşământ. Îl amestecă în câteva picături de apă şi în câteva fracţiuni de secundă le controlează tot corpul. Odată ce sângele ajunge la creier, reacţiile sunt teribile.
Încep să fugă de ceea ce se tem mai tare. Au halucinaţii. Toate simţurile se distorsionează şi simt că o iau razna. Frica cea mai mare pune
stăpânire pe ei. Teama că au pierdut drogul îi duce la disperare. Încep să caute prin gunoaiele lor şi apoi o iau la fugă pe trotuar.
Sunt gata să-şi prepare doza cu apa din baltă. Nu contează nimic. Nu contează că trec oameni pe stradă. Nu se mai ascund de poliţie. Nu le
e teamă să fie prinşi cu plicul în buzunar. Nu au de ce, pentru că nu mai pot fi acuzaţi de deţinere de droguri. Praful e legal.
Acum au ajuns la 6-7 plicuri pe zi. Asta înseamnă că se injectează la 2-3 ore. E singurul lucru care mai contează.
Drogurile protejate de lege ucid rapid şi otrăvesc tot mai mulţi oameni. Sunt cu sutele de mii. Şi nu este o exagerare. Pentru ei, nu există
leac. Nu are cine să-i ajute. Pentru că nu avem suficienţi specialişti şi nici locuri în care să fie vindecaţi.
