Harta seismică a Bucureştiului este împărţită pe zone de risc. Zonele colorate în roşu au risc crescut şi vizează în special centrul Bucureştiului. Culoarea galbenă indică un grad mediu de pericol, în timp ce verdele, specific zonei de vest, este garanţia că acolo seismul va fi cel mai puţin resimţit. Astfel, zonele din Bucureşti cel mai expuse în cazul unui seism cu risc ridicat sunt centrul Capitalei, cartierul Pantelimon şi Măgurele.
Indicaţiile sunt utile în primul rând pentru constructori, în cazul în care le şi respectă.
Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului, va publica o carte despre felul în care Bucureştiul ar putea fi afectat de producerea unui cutremur de mare intensitate. Sunt date cunoscute, însă specialistul va merge cu planurile în detaliu pentru ca măcar pe viitor constructorii să fie mult mai responsabili.
Potrivit specialiştilor, valoarea acceleraţiei solului în timpul unui seism major şi valoarea timpului de vibraţie a terenului trebuie luate în calcul la proiectarea structurii unei clădiri.
La cutremurul din 4 martie 1977, cu magnitudinea de 7,4 pe scara Richter, s-au prăbuşit 30 de clădiri, au murit 1.424 de oameni şi au fost rănite peste 10.000 de persoane, în Bucureşti şi alte oraşe.
În timpul cutremurului de pământ din 30 august 1986, cu magnitudinea de 7,0 pe scara Richter, înregistrările făcute în diferite puncte ale oraşului au arătat variaţii ale acceleraţiilor, de la simplu la triplu. Fiecare zonă din Bucureşti este caracterizată printr-o acceleraţie maximă posibilă (a) cu intensitatea maximă (I) şi perioada de vibraţie a terenului (T).
„Proiectarea structurii unei clădiri trebuie să ţină seama de acceleraţia maximă a terenului în timpul unui seism major şi de perioada de vibraţie a clădirii“, subliniază prof. Mărmureanu.
