Astfel, de două decenii şi jumătate, ne duce singuri la gură o cupă cu otravă. Pentru că, în locul acestor mine, au rămas milioane de tone de deşeuri toxice care sunt purtate de apă şi de vânt spre oraşe, râuri, lacuri şi terenuri agricole.
Mai grav, este o chestiune de timp până când, în anumite zone, s-ar putea produce o tragedie de proporţii, cum am mai avut în istorie.
Dar de la Bucureşti, problema nu se vede aşa. S-au alocat 300 de milioane de euro pe ecologizări de care s-a ales praful şi care azi pun în pericol mii de oameni. Iar singurii câştigători sunt „băieţii deştepţi” cu pile în Capitală.
Certej, Hunedoara, 1971. Aici s-a scris una dintre cele mai sângeroase pagini din istoria modernă. Prăpădul s-a produs din cauza sutelor de mii de tone de steril cu cianură, care s-au revărsat asupra localităţii, luând viaţa a 81 de persoane.
În Harghita, la Sândomnic, milioane de metri cub de steril stau să se reverse. Acum doi ani, bomba ecologică s-a amorsat şi a început să ticăie, după ce digul a cedat parţial.
Apa din fântâni este acum contaminată şi zi după zi, oamenii locului se şubrezesc pe zi ce trece. Cel mai probabil, de la apă.
În documentele Ministerului Economiei este scris negru pe alb, "iaz cu posibile consecinţe deosebit de grave". S-a găsit şi o firmă, care în acte este aproape de finalizarea lucrărilor. Şantierul însă pare abandonat în grabă. Banii au fost alocaţi doar pe hârtie, însă nu au ajuns toţi în conturile firmei. Practic, acum iazul este mai nesigur decât era înainte de începerea lucrărilor.
La Garda de Mediu a spus că va lua măsuri urgente. Asta, în ianuarie. La finele lui aprilie, situaţia era neschimbată. De această dată, oficialii au refuzat să mai facă declaraţii, pentru a nu fi "făcuţi de cacao".
De ce sunt lăsaţi de izbelişte nişte oameni fără vină, pentru ca alţii să se îmbogăţească?
Urmăriţi reportajul În Premieră "Cronica unui dezastru anunţat"
