Carmen Avram prezintă, la emisiunea În premieră, de la Antena 3, unde ar fi putut să ajungă România, dacă ar fi fost o țară ca Polonia, dar și cât de aproape suntem să pierdem chiar mai multe decât am pierdut în ultimii zece ani.
Zece ani mai târziu de la aderarea României la UE, efortul pe termen lung despre care vorbea Traian Băsescu, la Bruxelles, se vede și cu ochiul liber și în sondajele de opinie. Aproape 60% dintre români spun că o duc mai rău decât înainte de aderare și mulți dintre ei cred că Uniunea nu a fost salvatoare, ci cauza tuturor nenorocirilor.
Povestea lui Vasile Pescaru, producător de unelte agricole
”Cerem Uniunii Europene, eu, doamna Merkel, respectați-ne, dacă nu, plecați de aici. Plecați toți! Nu ne mai călcați în picioare”, spune Vasile Pescaru, unul dintre micii întreprinzători care ar fi trebuit să împartă fondurile europene.
În zece ani, în afacerea lui Vasile Pescaru nu a intrat nici măcar un eurocent.
”Suntem trădați. O națiune jefuită și trădată. România nu trebuie să fabrice nimic. România trebuie să fie consumatoare. Trebuie să înțeleagă toată lumea că nu avem altă soartă, dacă nu le cerem să ne respecte!”, a spus el.
Povestea producătorului polonez, Kazimierz Aniol
Au pornit cu aceleași șanse, însă diferențele sunt dureroase. În timp ce polonezul se folosește de mașinării sofisticate și computerizate, românul se bazează pe mușchi.
Kazimierz spune că a făcut atât de multe achiziții pe banii de la Bruxelles încât le-a pierdut șirul.
În total, fabrica lui a înghițit peste trei milioane de euro de fonduri europene.
Polonia a înțeles că fără autostrăzi nu îți vin investitori și fără investitori nu avansezi. Căci nu mulți se încumetă să debarce într-o țară în care business-ul e pierdere de timp. La propriu.
În 2017, un român își traversează patria de la Tulcea la Arad în același interval de timp în care un ungur ajunge de la Budapesta la Atlantic.
În 2012, la cinci ani de când devenisem membri UE, echipa În premieră a realizat un reportaj prin comunele țării încercând să vadă ce schimbări le-a adus muntele de bani de la Bruxelles. Și am găsit aceeași Românie dintotdeauna, înnămolită în istorie și cu șansa de a trece la civilizație deja ratată.
După șase ani în care miliardele ni s-au scurs printre degete, la nivel înalt s-a decis că trebuie făcut ceva. Și așa s-a început în țară un program care ar fi putut avea titlul: România, fă-te că accesezi. Și am trecut imediat în extrema cealaltă. Banii de la Bruxelles au început să curgă cu nemiluita și să fie folosiți fără cap și strategie. Peste noapte, România s-a umplut de construcții inutile, parcuri în câmp fără vizitatori, centre expoziționale fără exponați, centre turistice fără turiști și telescaune fără schiori.
