Călin Bogdan Ştefănescu a notat, între 1979 şi 1989, într-un caiet toate glumele politice pe care le-a auzit, ajungând la numărul de aproximativ 950 de bancuri.
Ştefănescu descrie bancul ca fiind o formă de rezistenţă activă în faţa dictaturii acesta devenind un efect al nemulţumirii populare şi în acelaşi timp un catalizator al acestei stări permanente de nemulţumire.
Iată câteva exemple:
Gigel, fericit către învăţătoare:
-Tovarăşă, ne-a fătat pisica cinci pisoi şi să ştiţi că toţi cinci sunt comunişti.
După un timp, învăţătoarea se interesează ce mai fac pisoii comunişti.
-Sunt bine, răspunde Gigel, dar nu mai sunt comunişti.
-Cum aşa?
-Păi, acum au făcut ochi.
La coadă la carne, un glumeţ face haz de necaz:
-Care este deosebirea dintre porc şi măcelărie? Simplu:porcul are coada mică şi carne multă, măcelăria….
Un tovarăş de la coadă i se adresează:
-Da care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine?
-E bună! Nu ştiu…
-Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine. Urmează-mă!
Mai mult, pe Historia.ro.
