Când avea numai câteva luni, mama unei fete a murit, iar tatăl ei avea deja 50 de ani.
„Pe când mergeam la liceu și aveam cursuri la prânz, tata se trezea dis de dimineață și îmi pregătea câte un sandvici. Lângă el punea mereu câte un bilețel în care îmi ura o zi bună.
Începusem să ascund bilețelele de la tata când eram cu prietenii mei. Mă rușinam de ele.
M-am mutat mai târziu pentru a urma facultatea în alt oraș. În fiecare vineri, primeam câte o scrisoare de la tata.
Tata s-a îmbolnăvit într-o zi. Cancer.
A început să-mi scrie cu întârziere. Prietenii mei îl numeau cel mai tare tată din lume și într-o zi i-au scris o scrisoare în care îi urau multă sănătate.
Spre sfârșitul anului universitar am mers acasă, să am grijă de tata. Din cauza tratamentului câteodată nici nu mă recunoștea”, potrivit unica.ro.
