În urmă cu 100 de ani, disperaţi să oprească ofensiva germană, reprezentanţii Armatei Române iau hotărârea să arunce în aer podul de peste Olt. Măsura nu i-a scăpat, însă, pe olteni de doi ani de ocupaţie grea, în care au îndurat foamea şi umilinţa şi au plătit uneori chiar cu viaţa pentru fapte inventate.
Agoniseala de-o viaţă trimisă în străinătate, curţi transformate în câmp cultivat, normă de păsări şi ouă de livrat ocupanţilor, zile de muncă în folosul celor deveniţi peste noapte stăpâni, ameninţări, teroare este tabloul pe care îl descriu împătimiţii „scormonitori“ prin arhive. Profesorul Ion Tâlvănoiu a făcut în ultimul număr al revistei Memoria Oltului, în articolul „ Oraşul Slatina sub ocupaţia germană 1916-1918“, inventarul celor indurate de slătineni în perioada 1916-1918.
La nici trei luni de la intrarea României în război, cu toate eforturile disperate ale armatei de a rezista inamicului, trupele ajung pe aliniamentul Oltului la 9 noiembrie 1916, notează profesorul Tâlvănoiu în articolul menţionat. În 14 noiembrie 1916, trupele germane pătrund în Slatina, deşi, în încercarea disperată de a întârzia invazia, armata română luase hotărârea, pe care o şi pune în practică, de a arunca în aer podul de peste Olt, inaugurat în 1892. Încep doi ani de groază, fragmente fiind redate în documentele care şi astăzi se păstrează în arhive.
Continuarea, pe historia.ro.
