„Dacă ne referim la cuvintele pline semantic, lingviştii consideră că fiecare limbă are un fond lexical principal sau un vocabular fundamental, care se distinge de masa vocabularului”, a explicat pentru shtiu.ro Adina Dragomirescu director la Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române.
Aceasta a adăugat: „Acest fond principal are în jur de 1.500 de cuvinte, printre care: nume de obiecte uzuale (casă, masă), verbe (a mânca, a iubi, a face), nume de alimente şi băuturi (apă, vin, carne, cartofi etc.), substantive care denumesc anumite părți ale corpului (cap, mână, picior), nume de animale şi păsări (câine, pisică, etc), substantivele care denumesc gradele de rudenie (mama, tată, soră, frate), numele zilelor săptămânii și ale lunilor etc.”.
Unde se vorbește cea mai „curată” limbă română?
Întrebată care sunt cele mai dese greșeli de exprimare pe care le fac românii, Adina Dragomirescu a punctat: „Nu sunt statistici, există însă o repartizare geografică, să zicem așa. De exemplu, „ca și” în loc de „ca”, în structuri gresite de tipul „Ca și prieten, sunt gata să te ajut”, apare mai ales în Transilvania. Topica greșită „mai ți-am spus” în loc de „ți-am mai spus”, apare mai ales în Muntenia. Cât despre cea mai „curată” limbă română, aceasta se vorbește în Muntenia: „Regiunea Argeș-Prahova este zona cea mai apropiată de normele limbii literare.
