Succesorul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a pus mâna pe putere având un contracandidat foarte periculos: Alexandru Drăghici, şeful Securităţii.
Modul în care Nicolae Ceauşescu a preluat puterea are multe asemănări cu împrejurările în care a ajuns la putere Stalin: ambii s-au aflat în apropierea şefului statului pe când acesta era bolnav, aflăm în volumul „Dictaura lui Nicolae Ceauşescu 1965 – 1989“ al lui Adam Burakowski, scrie Adevărul.
Liderul comunist Gheorghe Gheorgiu-Dej a murit, oficial, de cancer, însă cauza îmbolnăvirii sale va rămâne, pe veci, o necunoscută. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca şi Vladimir Ilici Lenin, au avut o agonie lungă. Brucan consemnează totuşi un fapt important: Bătrânul (n.r. Dej) se temea că Ceauşescu este prea impulsiv şi prea răzbunător pentru poziţia supremă în partid.
La scurt timp după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe 19 martie 1965, a fost ales un nou secretar al PRM. În afară de Nicolae Ceauşescu, erau vehiculate şi alte nume: Alexandru Drăghici, Gheorghe Apostol, Ion Gheorghe Maurer, Emil Botnăraş, Chivu Stoica. Cel mai serios rival al lui Ceauşescu a fost Alexandru Drăghici. Ca şef al Securităţii, el a strâns informaţii compromiţătoare pentru toţi candidaţii şi pretendenţii la succesunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Înainte de congres, Ceauşescu a început să promoveze oamenii care îi erau devotaţi. Pe 22 martie 1965, chiar în ziua în care a devenit prim-secretar, I-a adus în Secretariatul CC pe Paul Niculescu-Mizil şi pe Ilie Verdeţ, şi a tratat Congresul ca pe o bătălie importantă în lupta pentru putere, în timp ce rivalii lui bagatelizau această problemă. În timpul campaniei, Ceauşescu a ieşit public de patru ori: la o întâlnire cu reprezentanţii oamenilor de ştiinţă, cu cei din artă, la consfătuirea lu lucrători din MAI şi a la o conferinţă a organizaţiei de partid din Bucureşti. Congresul al IX-lea al PCR a fost marele succes al lui Nicolae Ceauşescu.
Mai mult, pe adevarul.ro.
