Acțiunea s-a petrecut în decurs de o săptămână, în aprilie 1987. În cadența întâmplărilor burlești, sunt pomeniți, cu nume și grade, cu rol principal sau secundar, nouă ofițeri ai Securității ceaușiste. Imaginea lor de interior pare a unor slujbași mărunți, lucrători în delegație, cu diurna în buzunar și diplomatul plin cu mâncare de acasă. Unde sunt profesionalismul, precizia, exactitatea, discreția și secretul operațiunii, presupunând că aceasta ar fi fost justificată? Și, rămâne întrebarea, chiar voiau să-și facă doar datoria?
Pe scurt: doi ofițeri ai Securității au avut misiunea de a o urmări pe doamna Ș.M. , pe când aceasta își făcea concediul la stațiune. Deși îi anunțaseră dinainte pe colegii lor din stațiune, aceștia nu s-au sinchisit deloc. La fața locului, au aranjat la repezeală pentru interceptare camera de hotel în care era cazată doamna, într-o sarabandă întreagă. Personalul hotelier nu a fost prea ospitalier, recepționerul, care știa cine sunt, nu a vrut să îi înregistreze cu nume și profesii fictive, și nici nu s-a străduit să le ofere o cameră cum ar fi vrut.
Continuarea, pe Adevărul.ro.
