La 36 de ani, Veronica trecuse deja prin două mariaje nereușite, din care se născuseră trei copii.
Nu credea că se mai putea întâmpla ceva, când, într-o zi, în timp ce călca și asculta radio, a auzit o voce frumoasă, care spunea ceva ciudat.
Era o emisiune pentru persoane cu handicap, iar Alexandru, căci așa se numea tânărul cu voce frumoasă, își pierduse orice dorință de a mai trăi, după ce rămăsese paralizat.
„Îl chema Alexandru. Vocea lui era frumoasă, caldă şi, culmea, din ea răzbătea viața. Cel puțin, aşa am simțit eu şi m-am gândit multă vreme la bărbatul acela care îşi plângea soarta, dar care pe mine mă făcuse să visez. Vocea lui mă urmărea, îmi puneam diverse întrebări în legătură cu el. De ce era paralizat? Câți ani avea? Cu ce se ocupase înainte? Din felul în care vorbea, părea foarte educat”, a povestit femeia în revista Întâmplări adevărate.
În cele din urmă, a sunat la radio și a reușit să facă rost de numărul său. Iar de atunci au urmat o serie de vizite, din care încet-încet, aveau să se nască sentimente frumoase.
„Atunci, mi-a venit o idee. Alexandru fusese foarte bun la matematică, înainte de a se accidenta chiar urma o facultate de profil. Şi, cum îi spusesem că cel mai mic dintre copii, Eugen, scârțâia la materia respectivă, insista să-l aduc de două ori pe săptămână pentru a-l medita.
- Accept cu o condiție: dacă îmi promiți că mergem împreună în parc, i-am spus, hotărât.
La început, n-a fost chip să ne înțelegem, Alexandru nici n-a vrut să audă de plimbări. Motivul pe care-l invoca cel mai des era că nu poate suporta privirile celorlalți îndreptate asupra lui. Totuşi, a acceptat în cele din urmă, când l-am rugat s-o facă în numele prieteniei noastre. (...) În parc a fost minunat. Mă uitam la el cum redescoperea lumea, cu ce încântare privea copacii şi florile. Iar fericirea lui mă făcea şi pe mine fericită. Şi nimeni nu l-a privit cum se temea el, cu superioritate sau compasiune, nimeni nu i-a aruncat nicio privire jignitoare.
- Pentru un om normal poate suna caraghios, dar pentru mine ieşirea asta a fost un test între viață şi moarte! mi-a spus el, cu lacrimi în ochi. Dacă aş fi întreg, te-aş cere în căsătorie şi aş avea grijă de tine şi de copiii tăi. Dar, din poziția mea, nu-mi pot permite luxul acesta. Să fiu sincer însă este o datorie față de tot ceea ce ai făcut pentru mine. Mi-aş dori să petrecem mai mult timp împreună.
Din acea zi, Alexandru s-a mutat în casa mea şi locuieşte cu noi, iar eu îl iubesc cum cred că doar foarte puține femei îşi iubesc soții.
Dragostea şi devotamentul lui mă copleşesc, iar copiii sunt foarte fericiți că au în sfârşit un tată pe care-l preocupă soarta lor şi care le este alături şi la bine, şi la greu. Celor care m-ar putea compătimi le spun un singur lucru: eu sunt o femeie fericită, pentru că am lângă mine un OM. Pentru că, în ciuda handicapului pe care-l are, el este mai întreg decât cei mai mulți dintre noi”, a mai scris tânăra.
