Platoul Vârtoapelor de lângă Sarmizegetusa Regia este presărat cu numeroase grote, dintre care unele au captat interesul comunității locale și au devenit destinații căutate de către pasionații de comori. Platoul Vârtoapelor găzduiește nu doar poieni și păduri, ci și vestigii ale vechilor așezări dacice și romane, aducând în prezent o amintire a trecutului bogat.
Creasta netedă situată la altitudinea de 900 - 1000 de metri, în proximitatea Sarmizegetusei Regia, este învăluită de formațiuni stâncoase impunătoare, care se înalță.
Grotele, bine ascunse în peretele de calcar, ocupă zone dificil accesibile, dispersându-se în regiunea sub „Cununi”.
Câteva dintre grote au fost adăpostul călugărilor în istorie, în timp ce altele au servit ca refugiu pentru animale sălbatice. În legătură cu una dintre acestea, locuitorii din zonă au transmis povești despre comori prețioase ascunse în adâncuri, conform vechilor legende.
"Aici se spune că uneori, noaptea, flăcările bat pe comori. Într-o noapte am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Mai multe flăcări care luminau muntele. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal. Eu nu am putut ţine acest secret, iar alții, aflând, au săpat după aur și au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea", relata o săteancă din Grădiștea de Munte, potrivit adevărul.ro.
Cum se ajunge la Peștera Valea Rea
Traseul către grotele de sub "Cununi" începe de la drumul forestier din Valea Rea. Cu mult timp în urmă, era o derivă a vechii căi ferate forestiere Orăștie – Sarmizegetusa Regia.
Un drum de pământ, construit în anii '70 pentru a înlocui celebrele mocănițe, se desfășoară pe Valea Rea, bifurcându-se din șoseaua Orăștie – Sarmizegetusa Regia, în apropierea intrării în satul Grădiștea de Munte.
După parcurgerea a doi kilometri printre copaci, turiștii se pot bucura de o cascadă pitorească, iar în continuare, la alți doi kilometri distanță, ajung la un schit construit în mijlocul sălbăticiei în anii 2000.
În proximitatea mănăstirii, pâraiele Valea Rea și Bodii se contopesc. De la acest punct, călătorii își continuă traseul pe o potecă care urmează parțial cursul pârâului Bodii, având izvorul în apropierea prăpăstiilor de la marginea Platoului Vârtoapelor.
"Sigur că nu există nici o inscripţie, căci pe aici se ajunge la Peştera Bodii sau Peştera din Valea Rea cum i se mai spune. Noroc că în dreptul pârâului se afla o casă unde am găsit înţelegere şi un ajutor cât de cât. Aici stăteau părinţii şefului cantonului forestier care se afla la începutul Văii Rele. I-am întrebat de drumul spre Peştera Bodii.
Moşul îl ştia bine, pe aici se născuse şi copilărise. La peşteră se ajunge ușor, ne-a spus, este potecă bună până acolo, iar în peşteră se intră pe o scară de lemn. Când era el mic acolo işi ducea vieţile un schimnic, căruia îi mai ducea mâncare, îl trimiteau părinţii. Şi mai zicea moşul că dintotdeauna au fost călugări acolo. Iar peştera are încă o ieşire, tocmai în partea cealaltă a muntelui", relata Cornelius Ionescu, fost explorator al ținuturilor cetăților dacice, pe blogul său.
La un anumit moment, traseul dispare, iar ascensiunea prin pădure devine extrem de dificilă din cauza bolovanilor căzuți și rostogoliți din peretele de stâncă, a abrupturilor și a trunchiurilor de copaci prăbușite.
De acest punct, se contemplează stânca albă a Bodii, locul unde se găsește peștera principală. Un perete de stâncă face ca ultimii metri până la aceasta să devină aproape imposibili de traversat. Aspectul său amintește de cel al grotei care, conform legendei, adăpostea o comoară uriașă căutată la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Peștera comorilor ascunse ale lui Decebal
Povestea este consemnată în istorie pentru prima dată în anul 1774. La două decenii distanță, într-un interogatoriu la care a fost supus un preot din Chitid, a avut loc dezvăluirea mai multor comori de aur în împrejurimile Sarmizegetusei Regia.
Preotul Dumitru Cerbiceanu a mărturisit că într-o zi de coasă, David Albu, un sătean din Chitind, a fost martorul unei întâmplări neobișnuite. Ţăranul i-a povestit acestuia că i-a apărut în vis „un om vrednic, alb, înalt”, care l-a îndrumat către locul tainic al unei comori impresionante.
Personajul din vis i-a spus lui David să coboare la pârâul de la marginea satului și să-i urmeze cursul până în locul numit Cheie. Apoi, să o apuce spre miazăzi și să ia cât îi place, dar să nu spună nimic nimănui.
David a urcat până la Cheie și, privind spre stânca abruptă din fața lui, a observat-o cuprinsă de lumină „de parcă, presărată cu paie, ar fi aprins-o cineva”, așa cum spune mărturia consignată de Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).
David Albu a remarcat o crestătură în stâncă și altele asemănătoare, pe care s-a cățărat până când o piatră imensă i-a blocat calea. A descoperit o ascunzătoare, în care, după cum a povestit ulterior unui preot, „pe locul gol de lângă cărămizi, uitându-mă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul lor, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia, o grămadă încă și mai mare, dar numai din argint”, relata țăranul David Albu într-o spovedanie la preotul satului Chitid de la poalele Munților Orăștiei.
Conform legendei, țăranul David Albu a găsit sfârșitul în ziua în care a încălcat tăcerea asupra legământului, iar preotul la care se spoveditese a căutat fără succes comoara. În locul indicat, a descoperit doar urmele unei așezări străvechi.
La începutul anilor 1800, odată cu descoperirea mai multor comori, "febra aurului" a cuprins comunitatea locală din vecinătatea Sarmizegetusei Regia. Autoritățile au inițiat cercetări în zonă, dezvăluind astfel ruinele fostei capitale a dacilor.
Grotele de sub Platoul Vârtoapelor au fost examinate sporadic de arheologi. "Întreaga culme a Vârtoapelor, stâncoasă și calcaroasă, este presărată cu mici grote, care uneori par a fi peșteri de dimensiuni mai mici. Pe micile platouri de la gura câtorva dintre acestea au fost descoperite fragmente ceramice dacice.
Deasupra izvorului pârâului Bodii, în stânca numită Piatra Bodii, se află o peșteră destul de spațioasă, cu două ieșiri și cu un coridor lateral spre sud, încă neexplorată de arheologi", descria istoricul Ioan Glodariu, fost coordonator al șantierelor arheologice ale cetăților dacice.
