L-au arestat înainte de al Doilea Război Mondial. A fost grav rănit la Stalingrad. A promis că dacă scapă, se trage lângă Dumnezeu. Comuniștii l-au săltat pentru că făcea parte din ”Rugul Aprins”. A primit 20 de ani muncă silnică. L-au bătut la Aiud, l-au bătut la Canal. ”Rezistă” Nu-L face de râs pe Hristos!”, își zicea, în timp ce securistul Blehan îl lovea cu bocanul în cap. ”Mi-a smuls crucea de la gât și a runcat-o în lada de gunoi. Am luat-o de acolo. Iar a luat-o. Iara am luat-o. M-a călcat în picioare. După opt-nouă încercări, ofițerul a cedat”...
Alexandru s-a născut în Delenii Cernăuțiului, la 1912. După ce a terminat liceul ”Aron Pumnul”, s-a înscris, la 1931, la Facultatea de Drept, în România cea Mare. Al lui îl voiau avocat. Nu s-a adaptat. Prima oară l-au arestat în 1941. I-au dat cinci ani de închisoare coercțională pentru ”rebeliune”. A trecut pe la A.C.A, Mănăstirea Văcărești, Galata, Brașov. Antonescu l-a reabilitat. A plecat, imediat, pe front. ”Era Războiul cel Sfânt, pentru Basarabia și pentru Bucovina”, povestește. Se logodise. La retragerea armatelor albastre, la Cotul Donului, lângă Stalingrad, a fost rănit. Un avion german a aterizat, atunci, pentru a culege muibunzii. Era lucid. Și-a spus că dacă va scăpa, să slujească Biserica tot restul zilelor. A intrat în comă. Una profundă. S-a trezit pe un pat de spital în București. De aici, e transferat în lagărul de la Târgu Jiu. Eliberat în 1943, se preoțește. Logodnica îl aștepta, însă, acasă. Trimite pre fratele său la mănăstire, să-l anunțe. Alexandru îi mulțumește pentru statornicia sa, dar devine părintele Adrian Făgețeanu...
Continuarea, pe A1 Premium.
