În 1944, Sofia Ogrezeanu e studentă în anul V la Facultatea de Medicină din București. Are 24 de ani și nu se poate lăuda cu prea multe, atât doar că, spre deosebire de alte colege de generație, a avut parte de o educație burgheză – liceu, facultate, balet, franceză, ba chiar și ore de engleză cu o prințesă bătrână. Cu toate acestea, de-ar fi să păstrăm numai tușele groase, viața ei de până în anul 1944 se poate rezuma cu brio în câteva fraze:
S-a născut la Fălticeni. Numele de pe buletin e Sofia Gherghina Ogrezeanu. Pesemne că istoria părinților ei e cel mai interesant lucru pe care-l poate povesti prietenilor. Cel care avea să-i fie tată dăduse Bucureștiul pe Moldova după ce unica lui fiică murise. Îndoliat și divorțat, omul acesta era un bărbat fără mari perspective de viitor, un funcționar mărunt la banca din Fălticeni. Cam în aceeași perioadă, un convoi de refugiați din Bucovina lua Fălticeniul la pas. Printre refugiați, o bucovineancă tânără și a nimănui. Poliția i-a oprit din drumul lor de nomazi și i-a repartizat la întâmplare în diferite case din localitate. Bucovineanca fără familie a ajuns în casa funcționarului fără familie, iar cei doi (ne)norocoși au luat-o de la zero împreună.
Continuarea, pe A1 Premium.
