Prima sâmbătă a Postului Mare al Paştelui, Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta lui Sân' Toader, care anul acesta este pe 24 februarie, este marcată în mai multe sate din judeţul Dolj printr-un ritual cunoscut sub denumirea de Încuratul cailor sau Caii lui Sân' Toader.
Potrivit Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, la primele ore ale dimineţii, tineri din Desa, dar şi din localităţi învecinate ca Poiana Mare sau Ciupercenii Noi, organizează o întrecere hipică menită să le pună în valoare calitatea de buni gospodari, care îşi îngrijesc atent şi îşi respectă caii. Obiceiul are şi rol ritualic, gonirea cailor având drept scop alungarea spiritelor rele cuibărite în vatra satului pe timp de iarnă. Cei mai iscusiţi călăreţi sunt şi premiaţi de autorităţile locale.
Pregătirea pentru intrarea în Postul Sfintelor Paşti începe din Săptămâna Albă, când creştinii au dezlegare la lactate, ouă şi peşte şi se încheie cu petrecerea din duminica de Lăsatul secului. Prima săptămână din Postul Mare, numită în popor Săptămâna Caii lui Sân' Toader, cuprinde, în tradiţia populară, practici de curăţire, de potolire a entuziasmului excesiv din perioada anterioară. Anul acesta, prima săptămână din Postul Mare a fost 19 - 25 februarie.
Prima zi după Lăsatul secului se numeşte Lunea curată (anul acesta la 19 februarie). În tradiţia populară, în această zi, unul dintre membrii familiei, care se trezea mai devreme, scutura afară faţa de masă cu firimiturile rămase de la ospăţul din ajun, zicând: "Veniţi păsări să vă dau şi vouă din bucatele mele cu care prind postul, dar şi voi să prindeţi post de la bucatele de vară". Acest ritual era săvârşit cu scopul de a apăra recoltele de atacurile păsărilor.
De asemenea, femeile se ocupau cu spălatul vaselor cu leşie, pe care le urcau apoi în podul casei, pentru a fi schimbate cu vasele folosite în perioada postului. Acum începe Postul Mare propriu-zis, care durează şapte săptămâni şi în care nu se mănâncă produse din carne, lapte, brânză şi ouă, ci doar alimente de origine vegetală. Această zi era consacrată şi preparării borşului, aliment nelipsit din post.
Din marţea de după Lăsatul secului, în gospodăriile tradiţionale se torcea şi se ţesea de zor, femeile şi fetele pregătind deja hainele cu care aveau să se îmbrace în ziua de Paşti. Practic, în această săptămână, viaţa revine la o perioadă de linişte, fără petreceri zgomotoase, se fac urări de sănătate, oamenii se împacă.
În Biserica Ortodoxă, prima sâmbătă din Postul Mare este Sâmbăta Sfântului Teodor, de numele căruia se leagă introducerea binecuvântării colivei în tradiţia liturgică a Bisericii, dar care în tradiţia populară marchează trecerea de la anotimpul rece la cel cald. În tradiţia populară, caii care-l însoţeau pe Sân' Toader păzeau Soarele, pentru a evita fuga acestuia către miazănoapte şi pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea veşnică. Conform credinţei populare, caii lui Sân' Toader sunt fiinţe mitice cu aspect de flăcăi cu coada ascunsă în iţari şi cu copitele ascunse în opinci, care readuc ordinea la începutul postului.
Sâmbăta Sfântului Teodor este marcată şi acum în multe localităţi din Dolj de o serie de ritualuri populare. Fetele merg la pădure înainte de răsăritul soarelui, în locuri curate, de unde scot rădăcini de iarbă mare iar în locul lor pun sare, făină sau alte produse. Acasă, fierb sâmbătă seara aceste rădăcini iar cu infuzia rezultată se spală pe cap întreaga familie, în credinţa că le va creşte părul mare şi frumos şi când se piaptănă spun: "Sân' Toadere, Sân' Toadere,/Dă cosiţă fetelor, cât coada iepelor" sau "Sân' Toadere, Sân' Toadere,/Dă cosiţă băiatului, cât coama cailor".
Din Sâmbăta lui Sân' Toader se spune că au intrat Zilele lui Sân' Toader, care ţin până joia următoare, perioadă în care este interzis să cânţi, să petreci iar femeile nu au voie să coase, să ţese sau să spele rufe, pentru a nu fi călcaţi în picioare de caii lui Sân' Toader, "de care nu te poţi feri, pentru că ei iau diferite chipuri de oameni".
