Regina Ana a iubit România chiar înainte să o cunoască. O femeie puternică şi discretă, care a marcat destinele celor care i-au stat în preajmă.
Pictorul Ştefan Câlţia a povestit, într-un interviu emoţionant acordat Anei Iorga, lucruri mai puţin cunoscute despre Regina Ana a României.
Regina Ana a petrecut ceasuri întregi în atelierul pictorului Ştefan Câlţia.
„Vorbeam despre noi, despre lumea în care trăim, dar nu la modul adânc, filozofic. Ci firesc. Ce s-a-ntâmplat cu irişii de n-au înflorit anul ăsta. Regina: La trei ani trebuie să-i muţi. Hai în grădină să-ţi arăt!”, a povestit pictorul.
În camera cu tavan înalt şi lumină filtrată prin frunziş, Regina avea un răgaz de linişte.
„I-am dedicat la un moment dat o lucrare, am observat că îi plăceau foarte mult florile de câmp. În tot buchetul ăla de flori am pus o singură margaretă. Şi lucrul ăsta ne-a amuzat pe amândoi foarte mult”, a mai spus artistul.
Ştefan Câlţia este unul dintre oamenii care, în anii 90, au luptat cu regimul pentru ca Regele Mihai să poată reveni în ţară. România postcomunistă nu-l voia. Atunci, Regina Ana a făcut un lung tur al României. Ca să se apropie de oameni şi să înţeleagă ţara pe care o ştia doar din poveştile Regelui.
„Într-un sat, se termină de vizitat sau întâlnirea şi Regina intră în maşină. În clipa aia o femeie cu o fetiţă aleargă, fetiţa având un buchet de flori, aleargă să-i dea florile Reginei. Se-nchide maşina şi porneşte. Atunci copilul, furios, trânteşte florile-n drum şi începe să plângă. Dar în oglinda retrovizoare Regina vede. Opreşte şoferul, coboară din maşină, se întoarce, ia florile din drum, şi nu se urcă-n maşină până când copilul nu-i zâmbeşte-n braţe”.
Aceeaşi iubire de oameni pe care, spune pictorul, a moştenit-o şi fiica ei cea mare, Principesa Margareta. Regina Ana era de neoprit.
„Venea după câteva zile de umblat prin ţară. Era extraordinar de obosită, abia mai mergea. Închide uşa, că Regina e foarte obosită. În clipa aia am simţit că cineva mă prinde cu o fermitate teribilă de mână, m-am întors, era Regina, s-a uitat în ochii mei şi a spus: O regină nu oboseşte!”.
Din contră. În loc să se vaite, Regina acţiona. În loc să ia totul de-a gata, construia.
„Ce simţeai în preajma Reginei era că această lume e o lume frumoasă în care tu ai de parcurs un drum şi că trebuie să-l faci. Că nu există nu pot, nu am timp”.
