Cum ne imaginăm viața la 15 ani? Ce credem că vom deveni, cevisuri avem și cât de mult se schimbă toate acestea pe măsură cecreștem, descoperim lucruri noi și învățăm din propriile experiențe?
Pornind de la aceste întrebări, Fundația Dana Voiculescu, prinprogramul MyWaY, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Little London”, a organizat întâlnirea „La 15 ani credeam că…”, un eveniment dedicat dialogului dintre generații și explorării unorperspective diferite asupra viitorului.
57 de elevi ai Liceului Teoretic „Little London” au avut ocaziasă descopere patru povești de viață, patru parcursuri profesionaleși patru perspective asupra alegerilor care ne modelează drumul.
Patru povești, patru perspective și lecții dincolo de sala de clasă
Uneori, cele mai valoroase lecții nu vin din manuale, ci din experiențele oamenilor pe care avem ocazia să îi întâlnim.
Cei patru invitați au adus în discuție propriile experiențe, vorbind despre visurile de la 15 ani, alegerile făcute de-a lungultimpului, provocările întâlnite și lecțiile pe care le-au descoperitpe parcurs.
Au fost perspective diferite, construite în contexte profesionaleși personale distincte, dar unite de un punct comun: drumul cătreceea ce devenim nu este întotdeauna cel pe care ni-l imaginăm la început.
Invitații întâlnirii au fost:
• Flavius Jakubowicz - Managing Partner și Co-fondatorJasill
• Bogdan Rotaru - Partener VD Law Group
• Luminița Macsim - Membru fondator, Liceul Teoretic„Little London”
• Alexandru Gâtu - CE Regional Security Manager, Endava
Discuția a fost moderată de Daniela Vasilescu, PreședintaFundației Dana Voiculescu și coordonatoarea programuluiMyWaY, care a facilitat dialogul dintre invitați și elevi, oferindu-le acestora spațiul de a explora idei, de a pune întrebăriși de a privi viitorul din perspective noi.
Ce se schimbă între ceea ce visăm și ceea ce devenim?
La 15 ani, viitorul poate părea un drum care trebuie ales cât mairepede. Ne imaginăm anumite profesii, ne construim planuri și, uneori, avem impresia că trebuie să știm deja ce vrem să facempentru tot restul vieții.
Dar experiențele ne arată că lucrurile sunt mult mai nuanțate.
Pe măsură ce creștem, descoperim domenii noi, ne dezvoltămabilitățile, ne schimbăm interesele și înțelegem mai bine ce ni se potrivește. Unele visuri rămân, altele se transformă, iar uneoricele mai interesante oportunități apar exact atunci când avemcurajul să explorăm o direcție la care nu ne-am fi gândit inițial.
Acesta a fost și unul dintre mesajele importante ale întâlnirii: nu trebuie să avem toate răspunsurile la 15 ani, dar esteimportant să avem curiozitatea de a pune întrebări șideschiderea de a descoperi.
Pentru un adolescent aflat la începutul propriului drum, săasculte experiențele unor oameni care au trecut prin etapesimilare poate însemna mai mult decât o simplă întâlnire. Poatefi ocazia de a-și reconsidera o alegere, de a descoperi o nouăposibilitate sau de a înțelege că schimbarea direcției nu înseamnă un eșec, ci poate fi parte din procesul de dezvoltare.
De ce contează întâlnirile dintre generații?
Orientarea vocațională înseamnă mai mult decât identificareaunei profesii sau alegerea unei facultăți.
Înseamnă autocunoaștere, explorare, experiențe practice șicontact direct cu oameni care pot oferi o imagine mai clarăasupra lumii profesionale.
De aceea, întâlnirile dintre elevi și profesioniști au un rolimportant. Ele creează contexte în care tinerii pot descoperi că înspatele fiecărei cariere există un parcurs, decizii, provocări, momente de îndoială și oportunități de învățare.
Iar atunci când aceste experiențe sunt împărtășite sincer, ele pot deveni puncte de plecare pentru propriile reflecții ale tinerilor.
Un dialog autentic poate deschide perspective pe care un adolescent nu le-ar fi descoperit singur. Îl poate ajuta să își punăîntrebări mai bune despre ceea ce îi place, despre abilitățile sale și despre direcțiile pe care ar vrea să le exploreze.
