Ar fi putut să stea într-un colţ să cerşească. N-are picioare, n-are familie, nici măcar nu are acte. Dar are acel ceva pe care mulţi dintre noi l-am pierdut unveva pe drum. Simţul civic.
Unii îl ignoră şi calcă nepăsători pe trotuarul proaspăt curăţat. Alţii, cu lacrimi în ochi, se opresc şi îi dau un leu. Toţi îl întreabă dacă l-a angajat cineva să facă asta. Are un singur răspuns: “Nu. Asta fac eu, din partea lui Dumnezeu. Mişcare”.
Am stat de vorbă cu el şi i-am aflat povestea cutremurătoare. Îl cheamă Petre şi are 35 de ani. Îl credem pe cuvânt pentru că n-a avut niciodată un act de identitate. Şi-a pierdut picioarele când era bebeluş, într-un incendiu. Apoi, mama l-a abandonat. A făcut turul caselor de copii din toată ţara şi s-a întors în Neamţ să-şi facă un rost.
Pentru autorităţi a fost mereu un nimeni. La propriu. Au refuzat să-i facă acte. Ba pentru că nu avea o casă, ba pentru că nu-i găseau mama, care s-a stabilit în Italia. Petre n-a mai aşteptat niciun ajutor şi s-a apucat de muncă.
După prima zăpadă, a ieşit în centrul oraşului şi a început să spargă gheaţa cu mâinile goale. Din primii bani strânşi de la oameni şi-a cumpărat un spărgător de gheaţă şi o lopată.
Petre nu judecă pe nimeni. Îi mulţumeşte Cerului că mai are putere să ajute oamenii. Iar unii îi mulţumesc cum ştiu ei mai bine.
Ştiri video recomandate
