O treime din populaţia judeţului Botoşani este reprezentată de pensionari. Dintre aceştia, mai bine 75% au pensii mici, iar 15% dintre ei au pensii sociale. Aceştia din urmă sunt ţăranii care au muncit la CAP-uri în anii comunismului.
”În momentul de faţă, la nivelul judeţului Botoşani, înregistrăm un număr de 90.525 de pensionari, dintre care pensionari cu pensii de CAP sunt în jur de 12.645. Pensia medie pentru pensionarii de CAP este de 653 de lei.
Valoarea pensiilor este dată de venituri. Dacă veniturile de-a lungul timpului au fost mari, atunci şi punctajul la pensie va fi unul mare. Dacă veniturile au fost mici şi pensia va fi destul de mică. În ceea ce priveşte pensiile de CAP ele se calculează în mod diferit, după numărul de norme, după timpul util.
Niciodată o pensie de CAP nu va avea mai mult de 0.57 de puncte. Asta înseamnă că este sub nivelul pensiei minime de 800 de lei”, spune Cristina Anton, director la Casa Judeţeană de Pensii, conform Adevărul.
Moş Dumitru Grădinaru, din Burleşti, are 84 de ani a început să muncească alături de părinţi de la vârsta de 6-7 ani. De atunci, nu s-a mai oprit, a muncit aproape 40 de ani pentru CAP şi la stână, iar problemele de sănătate și-au pus amprenta asupra sa. Are hipertensiune arterială, un picior blocat şi alte probleme de sănătate.
Pensionarii nu au bani de mâncare sau de medicamente
Acum primeşte pensia minimă de 800 de lei.
”Ca să-mi mai rămână şi mie, îmi cumpăr pe rând medicamente. O lună pentru o boală, o lună pentru cealaltă. Când îi văd cum se duc, îmi vine să plâng. Mie să ştiţi că nu-mi pare rău că am muncit. Mi-a plăcut să muncesc. Dar parcă aşa sărăcie la bătrâneţe îi tare greu. Toţi cei de-o vârstă cu mine, dar şi mai mici, suntem toţi o apă şi un pământ. Toţi au muncit pe rupte. Şi acum, o viaţă de calicie”, povestește pensionarul.
Vânzătoarele de la magazine au ajuns să le fie frică să mai spună patronilor cât au încasat într-o zi.
”Abia intră cinci oameni pe zi. Să cumpere o pâine, câteva nimicuri. Vai de capul lor! Totul pe caiet. Este o sărăcie lucie”, spune o localnică din Burleşti.
O altă femeie din Unţeni adaugă că mulţi bătrâni mor cu zile.
”Când nu mai pot face treabă, nu-şi mai pot îngriji grădina, este dezastru. Copiii plecaţi, ei singuri. Mor cu zile în case, fără mâncare, fără medicamente. Cu ce să plătească om? Şi-a bătut joc statul de ei. I-a muncit până nu a mai putut şi acum le dă trei parale”, spune botoşăneanca.
