Medicul Cezar Danilevici face, pe blogul personal, o radiografie dureroasă a sistemului medical românesc.
Doctorul a povestit o noapte de gardă.
„Sunt de (z)garda intr-un oras din Ardeal… Stiu, imi depasesc competentele profesionale, dar nu am ce sa fac. Sunt cu foamea in gat, nu am nici un venit, trebuie sa supravietuiesc. Singura varianta e sa fac garda pe toata medicina interna, nu doar pe specialitatea mea. Asa e in Romania: chiar daca esti specialist pe o anumita specialitate, din lipsa crunta de doctori, poti face garda pe mai multe specialitati. Nimanui nu-i pasa de competenta si de faptul ca mi-o depasesc. Trebuie acoperite garzile – majoritatea medicilor au plecat deja afara – si spitalele trebuie sa-si justifice existenta…
Nu e un secret ca sunt stresat la maxim. Stiu ca voi intalni cazuri pe care poate le voi manageria mai prost decat un medic specialist in specialitatea respectiva, dar trebuie sa supravietuiesc… mi-e foame… Si apoi, ma bazez pe faptul ca in Franta, orice medic e in primul rand medic generalist, deci capabil sa faca fata la urgentele obisnuite… De ce ar fi atat de dificil in Romania? Dar tot eu ma gandesc: acolo esti de garda pe specialitatea ta, aici sunt de garda pe un intreg spital si pe toate specialitatile. Si daca tot umbla zvonul ca la un spital vecin au ajuns sa faca de garda stomatologii pe medicina interna, din lipsa de doctori, ma gandesc ca ma voi descurca si eu…(...)
Sunt sunat pentru o pacienta care „se simte rau”. Gasesc o batrana cu pneumonie care abia mai respira. O consult, plamanii sunt „incarcati”, are nevoie de tratament. Mi se prezinta o foaie de observatie goala, care nu are decat un sir de diagnostice. Pacienta e de mai multe zile internata dar nimeni nu s-a sinchisit sa completeze istoricul ei sau rezultatul consultului de la internare. Am in fata o necunoscuta. Legea spune ca foaia se completeaza in primele 24 de ore dar pacienta e de mai multe zile internata. Probabil un caz cunoscut de medicul de pe sectia respectiva, dar nu si de mine care sunt medic exterior. In disperare de cauza, ma uit la foaia de evolutie, unde se scrie de obicei tratamentul. Nu e nimic scris. Urlu la asistente sa imi dea planul de tratament si descoperim impreuna, cu oarecare stupoare, ca pacienta nu are tratament. A fost internata, i s-au pus cateva diagnostice, dupa care a fost parasutata intr-un pat si… au uitat de ea… Pot intelege ca medicul prea ocupat cu altele a uitat de o pacienta (desi pare absurd), dar nici asistentele nu i-au spus (fiind o echipa) ca exista o pacienta fara tratament?! Se pare ca nu. Mai am banuiala sumbra ca pacienta nu a dat spaga si atunci a fost „trecuta cu vederea”, dar imi pastrez banuiala pentru mine.
Citește continuarea pe blogul medicului Cezar Danilevici.
