"Nu doar cifrele, ci și întîrzierea îi frustrează pe oameni. Furia și sentimentul că „bine că le-o trage” vine, poate, și din conștiința că e utilă curățenia, dar uite că vine tîrziu și incomplet. Pînă acum aveam corupție fără corupți. Acum avem mari corupți fără mari corupători. Beneficiarii nu sînt doar cei din primării, care opreau desigur propria cotă din șpagă, o să vedem în instanță vinovățiile individuale. Dar marii beneficiari sînt și companiile mutinaționale, care dublau, triplau sau cvadruplau prețurile. Dacă e adevărat ce susțin procurorii, că Sorin Oprescu vămuia 10% din cifra brută a contractelor, iar oamenii lui își luau și ei partea din profit, unde mergeau restul din sutele și zecile de milioane umflate de marii executanți ai proiectelor de infrastructură? Stadioane, patinoare, drumuri, pasaje… O filieră se prelingea, prin subcontractare forțată, către binecunoscuții Nelu Iordache, UTI și tot așa. Cineva le zicea multinaționalelor „dați aici că ăștia-s băieții noștri”. Securiști de încredere cum ar veni. De la acești băieți nu ciuguleau doar partidele sau politicienii, ei sînt o pradă ușoară ca imagine, dar ar fi incorect să oprim aici filiera. Poate că o parte grasă migra către instituțiile care se ocupau cu „interesul național”, către bănci și către cei care imaginaseră sistemul", scrie Cătălin Tolontan, pe blog.
Continuarea pe blogul lui Tolontan.
