Părintele sibian Constantin Necula omagiază figura ilustră a marelui jurnalist sportiv Cristian Țopescu, cel care s-a stins din viață marți la vârsta de 81 de ani.
"Un Om. Dincolo de vocea care seducea un Om. Mereu atent la tine, cel de la televizor ori din stadion. Niciodată jignind. Nici la victorie și nici la înfrângere nu părea să fie altceva decât mesagerul bucuriei sportive. Te durea, îl durea și pe el. Dar menținea o voce-zâmbet pe care, iertată-mi fie aluzia, nu o mai aflu pe nicăieri. Poate dacă Radu Paraschivescu ar comenta live ori oamenii care ne vorbesc la per tu pe la canalele de sport ar încerca să tacă, să te lase să auzi rumoarea stadionului, să simți cum iarba e lovită de foșnetul balonului. Balon magic numai în vocile care-i simt mișcarea împărătească. Cristian Țopescu avea simțul acesta. Îl va fi învățat din tremurul cailor antrenați de tatăl său, magnificul Felix Țopescu. Din efortul Nadiei de a da cel mai lung zeceeee din istoria rostirii umane, care și azi, cu năduf, ne pune nodul în gât cât mărul. Plâns dinaintea ecranului, cu vocea lui Țopescu încercai să învii, să o iei de la capăt. Oare câți puști ne-am apucat de fotbal pentru că speram într-o zi să comenteze sprintul ori plonjonul nostru? Câți nu suntem steliști de la vocea lui? De câte ori nu vom fi gândit să-l punem antrenor Echipei Naționale simțind că e mai adevărat decât paiațele vândute ochilor noștri pe post de antrenori? I-am auzit comentariile, i-am urmărit zâmbetul stângaci când ne-am strâns mâinile pe stradă, în Sibiu, ori pe coridoarele TVR. Auzind că era bătrân, m-am temut că mi-a îmbătrânit copilăria. Dar nu, el, Cruyff al comentatorilor sportivi- și nu numai, mereu cu fruntea ridicată să pună, prin pasa lungă a vocii lui, pe cineva în valoare, dinamizând acțiunea", scrie Necula, în Tribuna.
