„Cele mai cumplite amintiri din viaţa mea le am de la Periprava. Eram umiliţi în ultimul hal”, şi-a amintit fostul deţinut politic Mirel Stănescu în cadrul emsiunii "La ordinea zilei" de la Antena 3.
Povestea lui Mirel Stănescu începe în 1956, atunci când, fiind elev în clasa a 10-a, a fost ridicat de Securitate pentru că i-a spus unui prieten că vrea să plece din România.
Avea să fie începutul unei călătorii triste, care l-a purtat de la Jilava la Cluj, apoi la Ocnele Mari şi, în cele din urmă, la Periprava.
„Cele mai cumplite amintiri din viaţa mea le am de la Periprava. Am ajuns acolo în primăvara anului 1959. Condiţiile erau cumplite. Eram 500 de deţinuţi în acel lagăr, repartizaţi în 12 brigăzi. Deşteptarea era la 5 dimineaţa, la 6 ieşeam pe poarta lagărului, munceam câte 10-12 ore şi aveam nişte norme foarte greu de realizat”, a povestit domnul Stănescu.
„Eram umiliţi în ultimul hal. Beam apă direct din Dunăre, a dat o dizenterie peste noi, în cazul unora cu sânge. Mâncarea era infectă, când a dat dizenteria peste noi ni s-a spus să mâncăm sare, ca să ne strângă stomacul. Toaleta era o groapă de 5 metri pe 3 metri în aer liber”, şi-a continuat mărturia fostul deţinut politic.
„În timpul detenţiei mele, eu am văzut trei oameni morţi, cu ochii mei. Unul pe câmp, pe care l-am adus noi în lagăr, şi doi la infirmerie. Nu ştiu ce se întâmpla cu ei”, a mai spus Mirel Stănescu, care a rămas închis la Periprava până în luna august a anului 1960.
Întrebat de Dana Grecu dacă a crezut vreodată că va trăi momentul în care oamenii precum Ioan Ficior vor fi aduşi în faţa justiţiei, Mirel Stănescu a răspuns: „Nu am crezut niciodată asta şi sper că vom reveni la un stat de drept în care cei vinovaţi să fie pedepsiţi”.
