Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, ar fi turnat la Securitate sub numele de cod ”Manole”, înainte de 1989, când se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe, potrivit Romanialibera.ro.
Turnătoriile sursei „Manole“ vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomați, cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici.
Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de „notele“ pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unității Militare 0195. Printre aceștia, și Eugen Dijmărescu.
Citiți continuarea, pe Romanialibera.ro.
Reacția BNR la acuzațiile din România Liberă
În legatură cu acuzaţiile publicate de România Liberă, precizăm că domnul Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a răspuns recent unor acuzaţii similare în interviul acordat cotidianului Jurnalul Naţional, în data de 20 februarie a.c.
Întrebările referitoare la acest subiect au fost generate de o serie de insinuări apărute repetat în social media.
Găsiţi, mai jos, fragmentul din interviu care răspunde acuzaţiilor aduse:
Dan Constantin: Apropo, pe paginile de socializare ale aceloraşi acuzatori apar mai nou referiri în legătură cu activitatea dvs. înainte de 1989!
Nu înţeleg la ce vă referiți! Activitatea mea de dinainte de '89 este arhicunoscută. Am lucrat timp de 17 ani într-un singur loc, la Institutul de Economie Mondială.
Poate tocmai despre activitatea Institutului de Economie Mondială o fi vorba?
Nici aici nu știu ce ar fi nou de spus. Institutul avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM.
Dan Constantin: Putea fi considerată activitatea din institut una de poliţie politică?
Mugur Isărescu: Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea
