Uneori soluţia e clară, alteori sunt posibile 2 variante de acord, în funcţie de sensul pe care vrem să-l dăm structurii, sens care ne determină şi o anumită structură sintactică. În prima variantă, dacă ne referim la aplicarea legii, face acordul cu aplicarea, deci la feminin singular: normele de aplicare A legii. A doua variantă ar fi pentru situaţia în care normele de aplicare, ele sunt ale legii, si atunci acordul este la feminin plural, cu normele.
Pot exista ambele variante, dar ne dăm seama de fapt că e vorba aici de aplicarea legii, nu de normele ei, deci ajungem la această variantă de acord:
"Normele de aplicare A legii". Adică normele care privesc aplicarea legii. Relaţia de genitiv se stabileşte între lege si aplicare, nu între lege şi norme.
Iată acum şi un exemplu celebru în care acordul este stabilit clar de ceea ce vrem să spunem de fapt. Muzeul Naţional de Istorie A României. Istoria României, nu Muzeul României. Fireşte că putem concepe o situaţie în care avem Muzeul de Istorie AL României, adică Muzeul României, cum e Parlamentul României. Doar că nu asta vrem să spunem aici. Vrem să spunem Muzeul care ilustrează istoria României, relaţia de genitiv este între istorie şi România. Deci aşa va fi şi acordul.
Există sigur şi situaţii în care e mai puţin clar şi devine mai greu de decis. Un exemplu recent de la dvs.: portofoliul de clienţi AI băncii, facem acordul cu clienţii SAU portofoliul de clienţi al băncii, portofoliul este al băncii. As zice ai băncii, dar ne putem imagina foarte bine ambele variante.
