”Am lucrat 48 de ani în acest spital și mă doare să vad mizeria care există în acest spital. Poți sa mori fără drept de apel. Nu interesează pe nimeni! Aici e ca la cimitir. Știți cum? Liniște, pace și prietenie! Nimeni!
Nu am nimic cu protocoalele, dar nu cred că protocolul stă în felul ăsta. Intri dimineața în tură, asistentă, medicul la opt. Vii la ora aceea, îi aduci pastiluțele, îi faci intravenosul, și 12 ore nu te mai vede omul, până vine schimbul de noapte, care la fel face. Dacă între timp scade saturația, faci temperatură, te ridici să mergi la toaletă, e numai beton jos, aluneci, cazi...
”Nu există voință! Nimeni nu își face treaba!”
Aparatele de oxigen nu merg! Din trei, merge unul singur.
Deci, nu că nu există medicamente, nu există voință! Nimeni nu își face treaba! Așa să se comporte, să te umilească... să nu deschizi tu ușa 12 ore, dacă sunt pe coridor și strigi la ele să vină că am făcut febră, nu am aer, nimic! Nimeni nu te bagă în seama! Nu se poate! Este o mizerie de nedescris!
Oamenii mor cu zile! Ca la cimitir! Nimeni nu răspunde! Poți să crezi că nu există paracetamol, algocalmin?
Uitați-vă, baia! Aici merge numai apa rece! Și chiuvetele merg numai pe apă rece! Unde să te speli? Că nu ai unde să te speli.. Și cine poate să intre aici, că dacă eu intru aici și cad, cine mă scoate?
Poți să strigi... Nu vine nimeni să vadă dacă ai sau nu ai, dacă te doare sau nu te doare... Nu ai cui să ceri ajutorul”, povestește Rodica Iakab la Antena 3.
