Ne uităm la sensul cuvintelor și la definiția pe care o dau dictionarele.
Conform DEX, stocul este "o cantitate de bunuri - materii prime, materiale - existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii.
Marfa, în DEX, este definită ca "produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării".
În NODEX, Noul Dictionar explicativ al limbii române, marfa este definită ca "bun material destinat schimbului pe piață sau totalitate a obiectelor destinate vânzării".
Acum, dacă stocul reprezintă o cantitate de bunuri dintr-un depozit, o rezervă în vederea asigurării continuitătii productiei sau a desfacerii, iar marfa este un produs, un bun destinat vânzării, e cam redundant să spui "stoc de marfă". Pentru că spui, de fapt, cantitate de bunuri destinate vânzării alcătuită din bunuri.
Sintagma este însă foarte răspândită în discursul acesta comercial: "lichidare a stocului de marfă" citim adesea pe internet, la fel, în anunțuri: "Încerc vânzarea unui stoc de marfă, încălțăminte originală multibrand".
În concluzie, stocul înseamnă deja marfă, bunurile, materialele existente la un moment dat într-o rezervă, păstrate pentru producție sau desfacere. Putem preciza desigur din ce e alcătuit stocul, adică tipul de marfă: stoc de încăltăminte, stoc de cărti, stoc de legume, stoc de tesături. Dar nu e necesar să spunem stoc de marfă, stoc e suficient.
