Bolile sistemului de învăţământ românesc sunt multe iar simptomele lor le vedem în salariile dascălilor sau în rezultatele elevilor la examenele importante.
Un alt fenomen extrem de periculos, dar care stă bine ascuns, este cel al zecilor de cadre didactice care predau în faţa copiilor deşi sunt sub tratament psihiatric. Cu două astfel de cazuri se confruntă copiii de la grădiniţele din Mangalia.
Vine întrebarea firească: de ce mai sunt în sistem aceşti profesori? Să o luăm pas cu pas:
Examenul psihologic anual impus de Legea Educaţiei rar poate depista astfel de cazuri, spun inspectorii ISJ Constanţa. De aici, totul se complică. Dacă directorul remarcă o stare de tulburare a profesorului îl trimite prin medicina muncii la un psihiatru, însă diagnosticul este confidenţial.
Aşadar, directorii nu cunosc istoricul şi nici tratamentul profesorilor care le calcă pragul. Pe de altă parte, psihiatrii le permit, printr-un aviz medical, reintegrarea în câmpul muncii singura condiţie fiind să îşi urmeze tratamentul. În caz contrar, recăderile sunt evidente, iar atunci măsurile care trebuie luate sunt cele de urgenţă.
În urma sutelor de sesizări, inspectorul general al ISJ Constanţa spune că a făcut memorii la Colegiul Psihologilor. Documentele au ajuns pe masa ministrului Educaţiei.
Cât timp diagnosticul rămâne confidenţial părinţii n-au habar că îşi lasă atâtea ore copiii în grija unor astfel de dascăli.
Până când ministerele, legile şi instituţiile găsesc soluţii într-o problemă care macină învăţământul românesc, profesorii cu probleme psihice sunt în continuare în faţa copiilor care de multe ori îi iau drept model.
