Iarna aprigă aşa cum a mai fost doar pe vremea bunicilor i-a dus pe localnicii satelor îngropate în zăpadă inapoi cu un secol. Fără curent electric, fără căi de comunicaţii, fără informaţie. În satele unde nici acum curentul electric nu a fost restabilit, oamenii au învăţat să se culce devreme ca să economiseasca lumânările şi gazul.
Casa familiei Răşică, de la marginea satului buzoian Beilic, este îngropată în zăpadă de zile întregi. Nu pot ajunge la magazia de lemne, aşa că pun pe foc cocenii pentru animale. Pentru că nu mai au curent electric se culcă devreme. Toţi în aceeaşi cameră, ca să facă economie la căldură.
Singura legătură cu restul lumii e un aparat de radio pe baterii, unde mai află ce se mai întâmpla în ţără.
În satul Beilic singurul loc unde se aprinde lumina este cârciuma. Patronul localului a fost prevăzător şi şi-a cumpărat un generator. Lumina din cârciumă îi atrage pe localnici...Mai la o tablă, mai la un pahar de vorbă.
Încă o noapte trece peste comuna Săgeata. Cu bune, cu rele, cu necazuri sau mici bucuri. Vor mai trece multe zile până când viaţa sătenilor peste care s-a abătut năpasta va reveni la normal.
