Cartierul muncitoresc construit în anii regimului comunist pe un deal din Ghelari a avut o soartă tristă. Mai multe dintre cădirile sale au devenit „blocuri fantomă”, însă nici cele locuite nu sunt într-o situaţie favorabilă.
În anii ’80, comuna Ghelari, aflată la circa 20 de kilometri de municipiul Hunedoara, se pregătea să devină oraş. Primele blocuri cu patru etaje destinate pentru familiile minerilor care munceau în zonă au fost construite, iar alte clădiri similare se aflau în şantier.
Noul cartier „Cuţ” se ridica pe una dintre cele mai înalte creste din Ghelari, deasupra văii împânzite de marile construcţii industriale ale Minei centrale. Mina de fier a intrat, însă, în scurt timp, într-un declin prelungit, iar aşezarea de la poalele Munţilor Poiana Ruscă a avut aceeaşi soartă.
La începutul anilor ’90, circa 2.000 de oameni mai lucrau în exploatările de fier de la Teliuc şi Ghelari, iar la mijlocul anilor 2000, toate unităţile miniere au fost închise. „Mulţi fintre foştii muncitori, veniţi în anii de comunism la Ghelari, din toate colţurile ţării, şi-au luat familiile şi au plecat spre locurile natale, în Moldova, Dobrogea”, povesteşte Ioan, unul dintre localnici. Comuna care nu a mai apucat să devină oraş numără mai puţin de 2.000 de oameni, din cei peste 5.000 care o populau în urmă cu jumătate de secol, scrie Adevarul.
