Alexandra Furnea este una dintre supraviețuitorii incendiului din Clubul Colectiv. Tânăra a povestit pe contul său de Facebook, prin ce chinuri a fost nevoită să treacă pentru a se recupera.
Spune că i-a luat doi ani pentru a scrie textul şi că cele scrise acolo reprezintă doar o parte din calvarul său zilnic, dar că a făcut-o pentru că îşi doreşte un altfel de sistem medical în România.
„Tremur de durere în timp ce femeia mă unge peste plăgi cu Flamazin şi îmi curăţă înfecţiile cu soluţie de Colistin. Ajunge la umărul stâng şi încep din nou să plâng. <> îmi cântă o mantră întoarsă în urechi, pe ritmurile sacadate de panică ale respiraţiei mele”, scrie Alexandra.
Şi-a amintit şi un episod petrecut după una din operaţiile la care a fost supusă. „M-am trezit din anestezie cu zgârieturi pe faţă, pe antebraţul stâng şi pe ambele mâini. Evită întrebarea şi îmi spune că va trebui să îmi deschidă articulaţia degetului ca să vadă dacă e infectată. O întreb dacă îmi va face anestezie. Răspunsul este nu şi mă roagă să am încredere în ea în timp ce scoate o lamă de bisturiu şi, până să mă dumiresc ce se întâmplă, îmi taie coaja de pe articulaţia gheboşată de inflamaţie a degetului şi desface carnea tot mai adânc, până rămâne în urmă o rană urâtă, căscată ca un şanţ. Aud cum pârâie pielea în mâna ei dură şi văd negru în faţa ochilor. Strigătul de durere îmi amorţeşte în piept. Picioarele îmi sunt cârpe şi îmi cad din ochi două lacrimi simetrice, fără niciun suspin. Găletuşa de sub mine se umple încet de sânge şi aud glasul celuilalt chirurg: „nu cred că era nevoie să îi deschizi articulaţia”, mai spune tânăra.
