Prof. Dr. Ștefania Kory Calomfirescu, membru în conducerea Universităţii Cambridge: Şi de-ar fi să mănânc pâine cu ceai, tot în România rămân

La început, a fost o carte. Şi o revistă. Şi o personalitate majoră a medicinei româneşti. Acestea au declanşat admiraţie şi dorinţa de a urma exemplul într-o tânără în pragul maturităţii.

"Citind într-o bună zi o revistă şi, după aceea, o carte în legatură cu savantul Gheorghe Marinescu, m-a impresionat extraordinar de mult. Şi mi-am spus în sinea mea – dar şi eu vreau sa ajut oamenii, dar şi eu iubesc oamenii, dar şi eu vreau să fac Medicina.Tatăl meu nici nu a vrut să audă. Mereu îmi spunea: 'Ce ai tu cu medicina? Neam de neamul nostru nu a fost medic. Pentru medicină trebuie să studiezi foarte mult și eu zic că  `mai bine este un măgar sănătos, decât un filozof ofticos`", povesteşte ilustrul neurolog.

Întâmplarea fericită a luat chipul unei vecine.

"Destinul, destinul, că nu pot spune altfel – tata a trebuit să plece la Predeal cu echipa de oină (...) O vecină mi-a spus: deseară la 12 plecăm la Cluj, că tu ştii că anul trecut, când noi ne-am văzut, ţi-am spus că te iau la Cluj, ca să dai medicină (...) Aşa frica mi-a fost să mă duc să văd rezultatele la scris (....) `Fata mamii, hai sa te iau in braţe, tu ai intrat la medicină!`

Studentă la medicină sau funcţionară la Poştă

Viaţa de student medicinist la Cluj n-a fost tocmai pe sufletul tinerei: ea îşi aminteşte că, la cantină, mâncarea era aproape uniformă, cu supă de gulii din toamnă până spre primăvară. I-a scris mamei o scrisoare "de disperare" dar aceasta din urmă a reuşit s-o convingă să "nu facă prostia să-şi întrerupă studiile". A funcţionat şi sperietoarea alternativei: dacă se lăsa de facultate, tatăl său intenţiona să o trimită "funcţionară la Poştă sau la Şantierul Naval".

După finalizarea stagiului de internat, este repartizată într-o comună din judeţul Sălaj, unde are ocazia de a cunoaşt nivelul de instruire a personalului sanitar auxiliar, dar şi condiţiile în care se făcea medicină la ţară.

"Moașa Măria avea 4 clase primare, moașa Veronica avea vreo 6,7 clase primare, badea Petre, analfabet, femeia de servici, Sofia, analfabetă (...) domnul Rodina  terminase liceul şi soţia lui terminase, şi ea, aproape, liceul, că era soră de ocrotire. Dar domnul Rodina, din păcate, nu venea la dispensar decât după ce făcea un pic de drum să se ducă până la bufet (...) Lucram noaptea la lampa cu petrol, iar lemnele nu erau niciodată suficiente. Îmi băgam salariile în căruțele cu lemne. (...) Țin minte că din 'prima de instalare' am cumpărat primul car cu lemne, fiindcă fostul meu coleg de an, ce mă precedase, nu a lăsat niciun băț de lemn, iar dispensarul avea casă de nașteri și era deja începutul lunii decembrie", povesteşte Ștefania Kory Calomfirescu.

În 2 ani și 10 luni a refăcut dispensarul, a înființat cabinete de consultații pentru copii și adulți, sala de nașteri, o farmacie și un mic laborator pentru analizele sumare.

Ștefania Kory Calomfirescu: În Medicină, trebuie să-ţi iubeşti profesorii ca pe părinţi

Cartea "Edemul cerebral acut în infarctul și hemoragia cerebrală", apărută în 1982, la editura Dacia din Cluj-Napoca este continuarea temei pe care a primit-o de la profesorul Duma Dezideriu, la doctoratul pe care l-a urmat şi finalizat în trei ani.

Ștefania Kory Calomfirescu crede că, în medicină, ca și în alte profesiuni, să-ți respecți și să-ți iubești profesorii ca pe propriii tăi părinți, fiindcă ei ți-au fost părinții spirituali, care au trudit și au contribuit la formarea ta profesională și, adesea, umană.

În plus, spune ea, un medic neurolog, ca orice medic, trebuie să rămână toată viața un student și în același timp un soldat la datorie, care să rezolve urgențele de zi și noapte, pe toți pacienții care i se adresează lui, în mare disperare.

Din micul său apartament din Cluj, înconjurată de cărţi, fără bogăţii dar cu gloria rezultatelor profesională de-o viaţă, Ştefania Kori Calomfirescu mărturiseşte: 

"Şi dacă mănânc ceai cu pâine, tot aici rămân, în România!".