Subprefectul de Covasna, infectat cu Covid-19: ”Am ajuns conectat la oxigen, care în scurt timp a devenit indispensabil. Nu puteam să vorbesc sau să fac 2 paşi fără să mă sufoc”

de Cristina Tudorache    |    24 Iul 2020   •   17:30
Subprefectul de Covasna, infectat cu Covid-19: ”Am ajuns conectat la oxigen, care în scurt timp a devenit indispensabil. Nu puteam să vorbesc sau să fac 2 paşi fără să mă sufoc” Facebook

Cosmin Boricean, subprefect de Covasna, a povestit întreaga sa experiență după ce a fost infectat cu noul coronavirus și a ajuns în stare gravă la spital. Prefectul a stat 12 zile la terapie intensivă, fiind conectat la oxigen.

Cosmin Boricean își începe jurnalul de pandemie prezentându-și experiența personală în lupta cu Covid-19, fiind cazul 285 din județul Covasna.

Cum a ajuns subprefectul de Covasna să se infecteze cu Covid-19

”Dragii mei, cu 2-3 săptămâni înainte să contactez boala, am fost internat pentru o intervenţie la un spital din Braşov, unde am efectuat şi un test Covid, care a ieşit negativ. Era a doua testare făcută de la începutul pandemiei. În următoarea perioadă am lucrat zilnic şi am interacţionat cu sute de oameni în tot judeţul. Mi-au trecut prin mână sute de documente din toate direcţiile. De fiecare data am încercat să mă protejez şi pe mine, şi pe cei din jurul meu. Consider că puteam să mă infectez de oriunde, în orice moment, cu toate măsurile preventive... pentru ca suntem foarte expuşi. Cred că sunt multe persoane pozitive asimptomatice, care nici măcar nu ştiu că sunt purtătoare şi se află zilnic printre noi şi din păcate sunt tot mai puţini cei care respectă măsurile de prevenţie.

În ziua în care am aflat că un coleg din Prefectură a ieşit pozitiv, am mers, m-am testat şi am aşteptat rezultatul acasă în izolare. Dar îmi este imposibil să spun că eu l-am infectat pe el sau el pe mine, sau măcar că avem aceeaşi sursă de infecţie. Eu ma simţeam rău de 3-4 zile, am contactat medicul de familie care mi-a zis că pare a fi o infecţie a căilor respiratorii din cauza aerului condiţionat şi mi-a administrat tratament. Nu am putut mânca nimic solid în jur de 15 zile, doar lichide.”, a scris  Cosmin Boricean, pe pagina sa de Facebook.

Simptomele lui Cosmin Boricean 

”Lipsa gustului, lipsa mirosului, febră, dureri musculare, tot tacâmul. Am mai fost răcit la viaţa mea, dar asemenea simptome nu am avut de când mă ştiu.
Din păcate după internare lucrurile s-au agravat... A apărut şi pneumonia la Computerul Tomograf. O tuse pe care nu v-o pot explica, cu expectoraţii care îmi zdruncinau tot organismul şi mă ţinea treaz toată noaptea. Dar cel mai grav... am ajuns conectat la oxigen, care în scurt timp a devenit indispensabil.”, mai scris subprefectul.

12 zile la Terapie Intensivă 

”Nu puteam să vorbesc sau să fac 2 paşi fără să obosesc, să mă sufoc. Saturaţia de oxigen scădea drastic şi permanent. Astfel, după 3 zile am ajuns la terapie intensivă. Da, nici eu nu credeam înainte că poate fi aşa, dar vă rog să mă credeţi că este groaznic. Nu puteam decât să mă gândesc ca nu cumva fetiţele şi familia mea să ajungă să aibă aceleaşi simptome, pentru că nu ştiam cum vor rezista. În rest... injecţii din toate poziţiile, medicamente multe, perfuzii şi mai multe (8-10-12/zi). După câteva zile nu am mai avut vene pe braţe care să îmi susţină branulele şi am ajuns şi la cateter.

Au urmat 8-9 zile groaznice în care mi-a fost teamă de intubare în câteva rânduri. Apoi tratamentul a început sa îmi dea speranţe. După 12 zile am reuşit să ies de la terapie intensivă şi să mă întorc la infecţioase. Cu 10 kg de masă musculară mai puţin şi vlăguit.

Au trecut 29 de zile de la debutul simptomelor. După aproximativ 3 săptămâni am fost externat, începând acum o recuperare anevoioasă. Învăţ să respir, să merg, să mă odihnesc, să îmi recâştig capacitatea pulmonară. După 10 paşi stau 15 minute să îmi regăsesc suflul... după un etaj urcat... stau 25-30 de min şi tot aşa. Dar sunt printre cei norocoşi! Am şansa de a mă recupera!”, a mai susținut Cosmin Boricean.

El le-a mulțumit medicilor de la Spitalul Judeţean din Sfântu Gheorghe: ”Nu pot decât să port un imens respect pentru doctorii şi personalul din ATI şi nu numai, pentru că i-am văzut cu câtă dăruire, pasiune şi abnegaţie îşi tratau toţi pacienţii. Şi cu multă omenie, compasiune şi cu vorbe bune. Nu ai cum altfel să vii şi să te expui zilnic în prima linie ştiind că te poţi îmbolnăvi în orice moment şi apoi să mergi acasă la familie. Singurul lucru pe care îl regret este că nu îi voi recunoaşte pe toţi pe stradă, să le pot mulţumi de fiecare dată, deoarece aici am fost tratati de „cosmonauţi”, am auzit doar voci calde şi am întrezărit priviri prin vizieră. Ne tratau nişte „combinezoane” pe care curgeau apele, şi care acasă sunt părinţi, bunici, soţi, copii, fraţi iar în spital toată această dimensiune dispare. Dar sunt Oameni cu vieţi şi cu probleme ,ca fiecare dintre noi!”

Parteneri
x close