Un copil de patru ani a stat, timp de patru luni, alături de o mamă care nu-l poate creşte din cauza ignoranţei autorităţilor. Judecătorii, care au decis să-l dea de urgenţă în grija bunicii, au uitat să motiveze hotărârea dată, iar asistenţii sociali nu i-au tras de mână în toată această perioadă. Coşmarul s-a încheiat abia după ce, disperată, bunica a apelat la Antena 1. Vă prezentăm acest caz, doar pentru ca astfel de întâmplări să nu se mai repete.
“Copilul a trăit într-un mediu foarte stresant, înfricoşător. Din ochii ei ei rezulta, ea nu-şi dădea seama că are probleme, rezulta că vrea ajutor”, a declarat bunica.
Numai Dumnezeu ştie ce înseamnă să fii şi mama şi bunică într-un astfel de moment. de patru ani, de când fata ei a născut, trăieşte cu o spaimă cumplită în suflet. Atunci au apărut primele semne că sarcina i-a transformat fiica şi că aceasta are nevoie de ajutor medical. A mers cu ea la spital şi, de fiecare dată, a primit câte o reţetă şi asigurarea că, dacă urmează tratamentul, fata îşi va reveni.
Cât a luat pastilele, lucrurile păreau că se rezolvă. Nu a durat mult până când femeia a refuzat tratamentul. A început să îşi terorizeze nu doar familia, ci şi vecinii. Disperată că nimeni nu vrea să ia în serios problema fetei , bunica a deci să-şi salveze măcar nepotul şi a cerut să-i fie încredinţată creşterea lui.
“Tot timpul are impresia că cineva vrea să o omoare, să-i omoare copilul”, povesteşte bunica.
În iulie, Protecţia Copilului a cerut, de urgenţă, unei instanţe din bucureşti să rezolve problema. O lună mai târziu, un judecător l-a încredinţat bunicii. Teoretic, coşmarul femeii ar fi ajuns la final. Numai că, după ce a dat sentinţa, judecătorul care a lucrat la caz s-a mutat într-un alt oraş şi a uitat să dea motivarea deciziei. Fără ea, asistenţii sociali nu puteau face nimic.
“Avem nevoie de acest document pentru ca, împreună cu poliţia, să putem demara acţiunea de punere în aplicare a sentinţei”, a declarat Isabela Hurjui, director general DGASPC.
Zilele au trecut rând pe rând, iar starea femeii era din ce în ce mai rea. Umpluse scara blocului cu afişe şi îşi sechestrase practic copilul. Bunica mergea în fiecare zi la uşă şi îi lăsa mâncare. Nu o primea în casă. Mergea apoi la asistenţii sociali şi întreba ce mai e cu sentinţa.
Joi, neputincioasă, femeia a cerut ajutorul Observatorului. Atunci a aflat şi conducerea instanţei din Bucureşti de greşeala judecătorului.
În această dimineaţă, judecătoarea a scris motivarea, copilul a ajuns la bunică iar mama a fost internată într-un spital pentru tratamentul de care are nevoie.
Situaţia se poate repeta însă oricând, oricunde. În fiecare an, asistenţii sociali cer plasament de urgenţă pentru câteva sute de copii. Instanţele din România ar trebui să motiveze astfel de cazuri în cel mult două zile.
“Cu mai multă bunăvoinţă s-ar fi putut rezolva mai demult, pentru că, copilul are nevoie deja de consiliere psihologică”, a mai spus bunica băiatului.
