Pe 12 aprilie 1961, un tânăr pilot sovietic de 27 de ani devenea primul om care părăsea atmosfera Pământului. Iuri Gagarin a petrecut aproximativ 108 minute pe orbită, la bordul navei Vostok 1, într-un zbor istoric care a demonstrat că omul poate supraviețui în spațiu și a accelerat dezvoltarea tehnologiei spațiale la nivel global, notează Agerpres.
› Vezi galeria foto ‹
Decolarea a avut loc de pe cosmodromul Baikonur – atunci pe teritoriul URSS, astăzi în Kazahstan – într-un context de competiție acerbă între Uniunea Sovietică și Statele Unite pentru supremația în cursa spațială. Capsula sferică în care se afla Gagarin avea aproximativ 2,5 metri în diametru și a atins o altitudine maximă de 327 de kilometri, potrivit site-ului oficial al NASA.
Selecția: din 2.000 de dosare, un singur cosmonaut
Procesul de alegere a primului om care urma să zboare în spațiu a început încă din 1956. Experții sovietici s-au deplasat în garnizoanele aeriene militare de pe teritoriul URSS, analizând dosarele personale ale piloților. Din aproape 2.000 de candidați, 200 au fost convocați la Moscova pentru o comisie medicală care le-a fost prezentată drept o simplă „experimentare a unei tehnici noi” – adevărata miză rămânând clasificată drept strict secretă.
În urma evaluărilor medicale, doar 20 de piloți au fost selectați pentru echipa de viitori cosmonauți. Abia atunci li s-au dezvăluit adevăratele planuri și au fost supuși unui program intens de pregătire: au fost antrenați să suporte imponderabilitatea, vibrațiile puternice și temperaturile înalte la care urmau să fie expuși la revenirea pe Pământ. Dintre ei, doar șase au rămas în cursa finală.
Viitorii cosmonauți au locuit săptămâni întregi în camere etanșe, complet izolați de lumea exterioară. Toate persoanele implicate în pregătirea lor au semnat angajamente de păstrare a secretului, iar experții sovietici aveau interdicția de a discuta orice proiect spațial în prezența colegilor occidentali, pentru ca planurile Moscovei să nu ajungă la urechile americanilor.
Decizia luată cu patru zile înainte de zbor
La selecția finală a contat și înfățișarea candidaților, întrucât cosmonautul ales urma să devină imaginea publică a Uniunii Sovietice. Trebuia să aibă un fizic plăcut și un zâmbet atrăgător. Astfel, destinul lui Iuri Gagarin a fost decis cu doar patru zile înainte de lansare, având drept rezervă pe Gherman Titov.
Câinii, primii „cosmonauți”
Pregătirea lui Gagarin a început, de fapt, cu zece ani înainte de marele zbor, în condiții ultrasecrete. Înainte ca un om să fie trimis în spațiu, sovieticii au efectuat numeroase teste cu șobolani și câini, atât în zboruri suborbitale, cât și orbitale. Cinci zboruri spațiale cu câini la bord au verificat sistemele rachetei, cele medicale și pe cele de salvare.
Ultima necuvântătoare trimisă pe orbită înainte de Gagarin a fost cățelușa Zviozdocika, lansată pe 25 martie 1961. Procedurile de start și de decolare au fost urmărite atent de toți cei șase candidați la primul zbor cosmic, care s-au putut convinge astfel că misiunea era fezabilă. După întoarcerea cu bine a Zviozdocikăi, decizia a fost luată: omul putea pleca în Cosmos.
Un succes științific și politic
Zborul lui Gagarin a fost un triumf pe ambele planuri. Uniunea Sovietică a organizat demonstrații și parade publice de proporții, iar presa din întreaga lume a dedicat spații editoriale consistente evenimentului. A doua zi după aterizare, pe 13 aprilie 1961, Gagarin avea deja redactat raportul despre prima sa expediție spațială.
Ulterior, 12 dintre cei 20 de cosmonauți selectați inițial aveau să participe la misiuni pe orbită.
Viața după zbor
După întoarcerea pe Pământ, Iuri Gagarin a devenit director adjunct al centrului de pregătire a cosmonauților și și-a luat doctoratul în inginerie aerospațială la Academia Forțelor Aeriene Jukovski.
Deși și-a exprimat în repetate rânduri dorința de a participa din nou la misiuni spațiale, conducerea programului sovietic l-a refuzat constant. După accidentul navei Soiuz 1 din aprilie 1967, i s-a permis să zboare doar în calitate de instructor.
Iuri Alekseevici Gagarin s-a născut pe 9 martie 1934, la Klușino, în Uniunea Sovietică. La 16 ani s-a angajat ca ucenic siderurgist la Combinatul Siderurgic Liuberți. S-a înscris apoi la Școala Tehnică Industrială din Saratov și, în paralel, a urmat cursuri de pilotaj la un club local, zburând inițial pe un biplan, apoi pe un Iakovlev Iak-18.
La 18 ani a fost încorporat în armată, unde a pilotat un MiG-15 și a fost avansat la gradul de locotenent-major. A fost selectat, alături de alți 19 piloți, ca membru al programului spațial sovietic, potrivit isstracker.pl.
Sfârșitul tragic al unui erou național
Iuri Gagarin a murit la doar 34 de ani, pe 27 martie 1968, în timpul unui zbor de antrenament. El se afla la bordul unui aparat MiG-15UTI, alături de instructorul Vladimir Seriogin, când avionul s-a prăbușit – cel mai probabil din cauza condițiilor meteo nefavorabile, conform NASA.
Urna cu cenușa primului om care a zburat în Cosmos a fost depusă în Zidul Kremlinului, loc rezervat marilor personalități sovietice. Mormântul său este vizitat de echipajele spațiale rusești înaintea fiecărui zbor – un ritual care durează de peste o jumătate de secol.