Roboții nu mai sunt doar personaje din filmele SF. În Marea Britanie, cercetătorii testează mașini capabile să facă curățenie, să te ajute la exercițiișe fizice și chiar să îngrijească vârstnici. Proiectele vin ca o soluție la criza acută de îngrijitori, dar ridică o întrebare majoră: am fi dispuși să ne lăsăm în grija unui robot?
Într-un laborator din nord-vestul Londrei, trei mâini robotice negre se mișcă lent pe o masă de lucru. Au cinci degete care se deschid și se închid exact ca la oameni.
„Nu vrem să construim Terminatorul”, glumește Rich Walker, directorul companiei britanice Shadow Robot, care le-a creat.
Walker spune că scopul echipei sale este să construiască roboți care îi ajută pe oameni în viața de zi cu zi, de la treburile casnice, până la îngrijirea persoanelor vârstnice.
Dar în spatele acestui proiect se află o miză uriașă: criza din sistemul de îngrijire al Marii Britanii. În Anglia există peste 130.000 de locuri de muncă vacante pentru îngrijitori, potrivit organizației Skills for Care. Iar aproape două milioane de persoane peste 65 de ani au nevoie de sprijin, dar nu îl primesc.
Până în 2050, una din patru persoane din Regat va avea peste 65 de ani. Asta înseamnă și mai multă presiune pe un sistem deja slăbit.
Guvernul britanic a investit 34 de milioane de lire sterline în dezvoltarea roboților care ar putea oferi îngrijire. În 2019, se vorbea deja despre faptul că, în următorii 20 de ani, roboții vor deveni parte normală din viața noastră.
Dar putem avea încredere în ei?
› Vezi galeria foto ‹
Lecția Japoniei: când roboții nu sunt chiar așa de utili
Japonia testează deja de ani buni folosirea roboților în azile. Guvernul oferă subvenții pentru dezvoltarea acestora, din cauza îmbătrânirii rapide a populației și a lipsei de personal. Dr. James Wright, specialist în inteligență artificială la Queen Mary University of London, a petrecut șapte luni într-un azil japonez, analizând cum funcționează acești roboți.
El a studiat trei modele:
- HUG, un robot care ajută îngrijitorii să ridice pacienții din pat;
- Paro, un robot în formă de focă, folosit pentru stimularea pacienților cu demență;
- Pepper, un robot mic, care dădea instrucțiuni și arăta exerciții fizice.
Rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor.
„Credeam că personalul va fi încântat de roboți, dar am descoperit exact opusul”, spune Dr. Wright. Îngrijitorii pierdeau mult timp cu curățarea, încărcarea și repararea roboților. După câteva săptămâni, au început să-i folosească tot mai rar.
Un robot era prea mare și incomod, altul a provocat suferință unei paciente care s-a atașat prea tare de el, iar exercițiile lui Pepper erau greu de urmat pentru că era prea mic și avea vocea prea ascuțită.
Între timp, producătorii au îmbunătățit modelele, iar unii susțin că efectele lor terapeutice sunt demonstrate științific.
Roboții din laboratoare, trimiși în lumea reală
Praminda Caleb-Solly, profesoară la University of Nottingham, vrea să aducă acești roboți în viața reală. A creat rețeaua Emergence, care aduce la aceeași masă producători, afaceri și persoane dispuse să testeze roboții acasă.
Cercetătorii au întrebat vârstnicii ce își doresc de la un astfel de robot. Unii au spus că vor interacțiune vocală și o înfățișare plăcută. Alții, ceva „drăguț”. Majoritatea, însă, au fost clari: robotul ar trebui să se curețe și să se încarce singur.
„Nu vrem să avem noi grijă de robot, ci robotul să aibă grijă de noi”, a spus unul dintre participanți.
Compania britanică Caremark a testat deja un robot numit Genie, care răspunde la comenzi vocale. Un bărbat cu demență timpurie a povestit că îi place să-l roage pe Genie să pună melodii de Glenn Miller.
Reacțiile au fost împărțite: unii l-au iubit, alții nu. Dar directorul companiei, Michael Folkes, spune că scopul nu este înlocuirea oamenilor, ci ajutarea îngrijitorilor să aibă mai mult timp pentru pacienți.
Mâna robotului care gândește ca o mână umană
În laboratorul Shadow Robot, Rich Walker arată o mână metalică acoperită cu senzori. Fiecare deget se mișcă precis, poate prinde obiecte și chiar rezolva un cub Rubik. Dar perfecțiunea este încă departe.
„Când tai cu o foarfecă, simți cum reacționează materialul și ajustezi presiunea. Cum explici asta unui robot?”, întreabă Walker.
Echipa sa lucrează, alături de alte 35 de companii, în cadrul Robot Dexterity Programme, finanțat de agenția guvernamentală ARIA, care sprijină cercetarea cu potențial mare de inovație. Cercetătorii se inspiră din lumea animalelor, pentru a face roboții mai grațioși și mai eficienți.
„Grația este o formă de eficiență”, spune profesoara Jenny Read, coordonatoarea proiectului.
Mușchi artificiali și roboți care simt
Inginerul danez Guggi Kofod încearcă să înlocuiască motoarele clasice cu mușchi artificiali. Materialul creat de compania sa, Pliantics, se întinde și se contractă ca un mușchi real atunci când primește curent electric.
Kofod lucrează împreună cu Shadow Robot la o mână umanoidă care va putea simți presiunea obiectelor și se va opri din strângere exact la timp, la fel ca pielea umană.
Pentru el, proiectul are o motivație personală: „Am pierdut oameni apropiați din cauza demenței. Vreau ca tehnologia să-i ajute pe pacienți să trăiască mai bine și să nu le fie frică”.
Ce viitor ne așteaptă
Dr. Wright avertizează că, dacă nu suntem atenți, roboții ar putea chiar înăspri condițiile de muncă pentru îngrijitori. „Pentru ca sistemul să fie rentabil, s-ar putea ajunge la salarii mai mici și azile mai mari, adaptate pentru roboți. Asta ar însemna mai puțin contact uman, exact inversul scopului inițial”.
Dar alți experți sunt mai optimiști.
„Va fi o industrie uriașă, pentru că cererea de îngrijire va crește enorm”, spune profesorul Gopal Ramchurn, specialist în inteligență artificială la University of Southampton.
El crede că roboții, precum Optimus, umanoidul prezentat de Elon Musk, sunt doar începutul.
„Roboții vin, fie că vrem sau nu. Trebuie să fim pregătiți și să stabilim reguli clare, astfel încât ei să lucreze pentru noi, nu invers”.